Să nu uitați de Maica Domnului !

Îl lăudați pe Dumnezeu, Îi mulțumiți, vă rugați Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului să nu uitați.

O deosebire ontologică: rău și viclean

Problema răului a fost una care a preocupat mințile oamenilor dintotdeauna, în mod constant. Aici nu mă refer la intențiile unora de a săvârși răutăți, ci la interogația metafizică cu privire la originea răului din lume. Nici cea mai înaltă cugetare omenească – mă refer aici la filosofii greci antici, dar e valabil pentru toți gânditorii din toate culturile, în afara celei creștine – n-a reușit să depășească concepția dualistă care identifica un bine absolut și un rău absolut, un principiu al binelui și altul al răului, egale și de putere opusă. Toate acestea au culminat – cum altfel! – și cu o sinteză religioasă care, prin gnosticism și apoi prin maniheism, a consacrat disputa dintre bine și rău, dintre spirit și materie, dintre lumină și întuneric în spațiul eonilor sau al zeilor, care se luptă veșnic: unii împotriva altora, antrenând cu ei întreaga lume, împărțită și ea după aceleași caracteristici: bine versus rău. 

Pofta cea rea și pofta de dreptate

Herma, Păstorul, Porunca XII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 317-319

„Păstorul mi-a zis:
– Leapădă de pe tine orice poftă rea și îmbracă pofta cea bună și cuviincioasă; pentru că, îmbrăcat cu pofta aceasta, vei urî pofta cea rea și o vei înfrâna, după cum vrei. Pofta cea rea, însă, este sălbatecă și greu de îmblânzit. Este înfrico­șătoare, iar prin marea ei sălbăticie pierde mulți oameni; dar, mai ales robul lui Dumnezeu, de cade în ghearele ei și nu este priceput, este strivit în chip groaznic; stri­vește pe toți care nu sunt îmbrăcați cu haina poftei celei bune, ci sunt amestecați cu veacul acesta; pe aceștia îi dă morții.
(…) – Care sunt, Domnule, faptele poftei celei rele, care dau pe oameni morții? Fă-mi-le cunoscute, ca să mă feresc de ele!
– Ascultă, mi-a răspuns, cu ce fapte omoară pofta cea rea pe robii lui Dumnezeu.
Înainte de toate stă pofta de femeie străină sau de bărbat străin, pofta de luxul bogăției, de multe mâncări deșarte, de băuturi ame­țitoare, și de alte multe petreceri nebunești; că orice petrecere este nebunească și deșartă pentru robii lui Dumnezeu.
Poftele acestea sunt rele și ucid pe robii lui Dumnezeu; că această poftă rea este fiică a diavolului. Trebuie, dar, să vă feriți de poftele cele rele, pentru ca, abținându-vă de la ele, să trăiți în Dumnezeu.
Toți câți sunt stăpâniți de ele și nu li se împotrivesc, mor până la sfârșit; că poftele acestea sunt aducătoare de moarte.
Tu, dar, îmbracă pofta de dreptate și înarmat cu frica de Domnul, împotrivește-te lor (Efeseni 6, 13); că frica de Dumnezeu locuiește în pofta cea bună. Pofta cea rea, dacă vede că ești înarmat cu frica de Dumnezeu și că i te împotrivești, fuge departe de tine (Iacov 4, 7) și nu mai apare în ochii tăi, că se teme de armele tale.
Așadar, tu, biruitor și încununat pentru biruința împotriva ei, vino la pofta de dreptate și dă-i ei victoria, pe care ai câștigat-o; slu­jește-i ei, așa cum vrea ea. Dacă slu­jești poftei celei bune și te supui ei, vei putea stăpâni pofta cea rea și o vei supune așa precum voiești.
– Aș vrea să știu, Domnule, l-am întrebat, în ce chip trebuie să slujesc poftei celei bune?
– Ascultă, mi-a spus el, lucrează dreptatea (Psalmi 14, 2) și virtutea, adevărul și frica de Domnul, credința și bunătatea și toate faptele bune câte sunt asemeni acestora. Lucrându-le pe acestea vei fi rob bineplăcut al lui Dumnezeu și vei trăi în El; și tot cel care va sluji poftei celei bune, va trăi în Dumnezeu.”

27 iunie – Sfantul Cuvios Samson, primitorul de straini [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-06-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XI, 16-20)

is-a Domnul: cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii către alţii, zicând: Din fluier v’am cântat şi n’aţi jucat; de jale v’am cântat şi nu v’aţi jelit. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are demon… A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar înţelepciunea s’a dovedit dreaptă din faptele ei“. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe din minunile Sale, că nu s’au pocăit:

Apostolul Zilei: 2023-06-27

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (X, 11-21; XI, 1-2)

raților, zice Scriptura: «Tot cel ce crede în El nu se va rușina». Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El, căci: «Oricine va chema numele Domnului se va mântui». Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!». Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?». Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: «În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor». Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: «Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput». Isaia îndrăznește și zice: «Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine». Dar către Israel zice: «Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor». Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Veniamin. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut.