Secularizarea se întinde de la indiferența față de asceză și relativizarea credinței până la împotrivirea față de Biserică sau chiar despărțirea de ea, așa cum e cazul ereziilor și sectelor. De aceea, se poate spune că inclusiv sincretismul e produsul direct, chiar dacă mai puțin înțeles, al secularizării. În orice caz, secularizarea, ca fenomen esențial și insesizabil de despărțire de harul sfințitor, precedă totdeauna sincretismul, în calitate de fenomen vizibil și analizabil.
Zi: 7 iulie 2023
Butelci cu sfințenie
Înainte de a-și da sufletul, a simțit nevoia să se spovedească în fața celor ce se spovediseră toată viața la el. Să le arate, mai precis, cum izbutise să trăiască atât de mulți ani fără apă și fără mâncare. Nu coborâse niciodată de pe dealul unde își dusese zilele într-o bisericuță în care se găseau doar două icoane. Ieșise din bisericuța aceasta numai o singură dată, acum, la urmă, când toți cei din satul de la poalele dealului îl văzură pășind pe aer și oprindu-se deasupra lor, ca să-i cheme c-o voce surprinzător de veselă sus. Mai mult decât faptul că putea să plutească, i-a mirat veselia din vocea lui.
Marea Muceniţă a lui Hristos, Sfânta Chiriachi
În fiecare an în ziua de 7 iulie lumea ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi, lăudând-o cu cântări duhovniceşti. Această martiră a lui Hristos a trăit în urmă cu peste 1.700 de ani, în timpul domniei împăratului persecutor al creştinilor Diocleţian (284-305).
Citește în continuare „Marea Muceniţă a lui Hristos, Sfânta Chiriachi”
Cum să ne luptăm cu ispitele
Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXXIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 216
„Mi s-a arătat odată un demon foarte înalt în scornirea nălucirii și a îndrăznit să spună: Eu sunt puterea lui Dumnezeu și: Eu sunt providența. Ce dorești să-ți dăruiesc? Iar eu am suflat și mai mult împotriva lui, chemând numele lui Hristos și am încercat să-l lovesc. Și mi s-a părut că l-am lovit și îndată acesta, cât era de mare, a dispărut cu toți dracii lui, întru numele lui Hristos. Și a venit altă dată vicleanul, când posteam, cu înfățișare de monah, aducând nălucirea unor pâini. Și mă sfătuia zicând: Mănâncă și oprește-te din multele osteneli. Ești om și tu; și vei slăbi. Iar eu pricepând uneltirea lui, m-am sculat să mă rog. Iar acela n-a putut răbda. Ci s-a mistuit și a dispărut ieșind prin ușă ca un fum. De câte ori nu mi s-a arătat în pustie nălucirea aurului, cerându-mi doar să-l ating și să văd. Dar eu rosteam împotriva lui un cuvânt din psalmi și el se topea. De multe ori mă loveau pricinuindu-mi răni, iar eu ziceam: Nimic nu mă va despărți de dragostea lui Hristos (Romani 8, 35). Și ei, după aceea, se loveau mai mult între ei. Nu eu eram cel ce îi oprea pe ei și îi alunga, ci Domnul, Care zice: Am văzut pe Satana ca un fulger din cer căzând (Luca 10, 18). Iar eu, fiilor, amintindu-mi de spusa Apostolului, le înscriam acestea în mine, ca să învățați că nu trebuie să slăbiți întru nevoință, nici să vă temeți de nălucirile diavolului și ale dracilor lui.”