Ce are nevoie să învețe copilul tău de la tine

Punem sau nu copiii la treabă?Mai întâi de toate păstraţi în inimile lor puritatea firească a copilăriei. Dumnezeu Însuşi ne ajută să facem aceasta. El ni-i predă pe copii curaţi şi puri şi ne oferă în ajutor pe îngerul păzitor. Dumnezeu a sădit în sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine părinţilor este de a o păzi şi de a o face să se dezvolte. De cele mai multe ori însă, ei sunt aceia care greşesc şi distrug floarea gingaşă a purităţii copilăriei.

Citește în continuare „Ce are nevoie să învețe copilul tău de la tine”

Copiii se implică bucuroși în treburile zilnice făcute împreună cu părinții

Copiii se implică bucuroși în treburile zilnice făcute împreună cu părinții

Copiii se implică bucuroşi în activităţi comune cum ar fi gătitul: amestecă salatele, răzuie legumele, spală vesela. Cum să nu se bucure când participă la aceste treburi! Aici nu este vorba de un telefon mobil de jucărie sau de o maşinuţă de care s-au plictisit. Ce bucurie îi încearcă pe copii atunci când ajută la plantarea legumelor sau atunci când bat cuie cu ciocanul!

Citește în continuare „Copiii se implică bucuroși în treburile zilnice făcute împreună cu părinții”

Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai ușor să-i implicăm și pe copii

Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai ușor să-i implicăm și pe copii Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai ușor să-i implicăm și pe copii

Copilul nu își va însuși singur implicarea în sfera treburilor casnice. Deprinderile acestea nu se formează singure. Familiile în care implicarea copiilor în gospodărie este privită drept parte a educației sunt mult mai echilibrate. Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai ușor să-i implicăm pe copii în ele. Copilului îi place că nu e doar consumator, că de la un anumit moment participă la gospodărie umăr la umăr cu toți ceilalți.

Citește în continuare „Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai ușor să-i implicăm și pe copii”

Prietenia-iubire e vârsta descoperirilor reciproce și a minunilor din jur

Screenshot_22Să te rogi să ai privirea și inima curată! Iar de vrei să te întâlnești cu fata de care ești îndrăgostit, sau pe care o iubești de câțiva ani, să te pregătești să o mângâi doar cu privirea și cu gând curat și s-o îmbrățișezi cât de strâns vrei, doar cu atenția ta. Atenția este o formă de tandrețe care ne ajută să ne descoperim unul pe celălalt, să vedem ceea ce ochiul obișnuit, distrat, nu vede. Să vedem nevăzutul în cele ce se văd.

Citește în continuare „Prietenia-iubire e vârsta descoperirilor reciproce și a minunilor din jur”

„Îndrumătoarea” de la Neamţ

De șase veacuri, la Mănăstirea Neamţ se află una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului din ţara noastră. Ea este cunoscută sub numele de Îndrumătoarea şi este cinstită în Biserica Ortodoxă Română în fiecare an în ziua de 9 iulie. Este o icoană făcătoare de minuni la care şi-au plecat genunchii domnitori, ierarhi, boieri, preoţi şi creştinii noştri timp de veacuri, cerând ajutorul Maicii Preasfinte. Dacă ne gândim doar că în faţa ei a îngenuncheat marele nostru voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ne încearcă o emoţie aparte atunci când ajungem în ctitoria lui de la Mănăstirea Neamţ şi ne rugăm în faţa icoanei ce se află în această biserică de la zidirea ei, la sfârşitul secolului 15.

Citește în continuare „„Îndrumătoarea” de la Neamţ”

Ce rol joacă experiența

Tinerii – și e în firea lor să fie așa – tind să respingă importanța expe­ri­enței, considerând că mult mai importante sunt talentul, intuiția, inteligența și determinarea. La urma urmei, au (chiar dacă unii dintre ei nu știu ­asta…) un argument clasic în „Cidul” lui Corneille: „Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées/ La valeur n’attend pas le nombre des années” („Sunt tânăr, e drept, dar pentru cei bine născuți/ Valoarea nu așteaptă numărul anilor”).

Citește în continuare „Ce rol joacă experiența”

De ce voiește Mântuitorul să avem milă ?!

untitSfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 744

„Dacă luăm aminte de noi înșine, putem să ne mântuim căutând leacurile milosteniei, ca să ne vindecăm rănile. Nu însănătoșează untdelemnul atât de mult trupul cât însănătoșează milostenia sufletul; milostenia face sufletul de nebiruit, iar diavolul nu-l poate doborî; ori de unde l-ar apuca îi scapă din mâini, că untdelemnul acesta nu-i îngăduie diavolului să ne apuce de spate. Să ne ungem, dar, necontenit cu acest untdelemn. Este temei de sănătate, dătător de lumină, pricină de bucurie.
– Dar cutare, îmi spui tu, are atâția și atâția talanți de aur și nu face deloc milostenie.
– Și te privește? Vei fi și mai admirat dacă, în sărăcia ta, ești mai darnic decât el. Lucrul acesta l-a făcut pe Pavel să admire pe macedoneni; nu că au dat milostenie, ci că au dat deși erau săraci (II Corinteni 9, 2).”

Citește în continuare „De ce voiește Mântuitorul să avem milă ?!”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-07-08

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(IX, 9-13)

n vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Şi, ridicându-se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă în casa acestuia, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi. Şi văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n’am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi“.

Apostolul Zilei: 2023-07-08

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Romani
(VIII, 14-21)

raţilor, toţi câţi sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu, pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos – dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi, pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura, fiind supusă deşertăciunii nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o, păstrează nădejdea că şi ea însăşi va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.