Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 26.07.2023

Consecinţele căderii primilor oameni în păcat

Învăţătura despre căderea primilor oameni în păcat și despre urmările acestuia este una fundamentală în planul mântuirii. După ce au căzut în păcat, primii oameni sunt scoşi din Eden, urmând să suporte consecinţele păcatului.

Maica Domnului a ajuns la culmea îndumnezeirii, născându-L pe lisus Hristos

Ea este Mama lui Iisus Hristos și Mama tuturor celor care se mântuiesc. Cine a numit-o mai întâi Maica Domnului? Elisabeta, care purta în pântece pe Prorocul loan, cel care vorbea prin gura mamei sale către Fecioara Maria: „Și de unde mie cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43). Este cea profețită încă din Eden că va zdrobi capul șarpelui, ea ne va răscumpăra pe noi din căderea în păcat.

Virtutea tăcerii, izvorâtoare a nepătimirii

Într-o lume în care comunicarea este considerată drept o virtute în sine, tăcerea nu poate fi privită altfel decât un defect sau, în cel mai bun caz, drept o slăbiciune. Însă tăcerea este amintită des atât în Sfânta Scriptură, cât și în scrierile patristice ca un ajutor important în atingerea culmilor vieții spirituale. Un exemplu în acest sens îl regăsim și la Sfântul Arsenie cel Mare.

Cum să ne raportăm față de întâmplările nefericite

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 101, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 187-188

„Ar fi fost de dorit ca prima scrisoare pe care ți-o trimit să aibă o temă mai de bucurie. În ceea ce mă privește, așa s-ar fi petrecut lucrurile, pentru că vreau ca toți câți și-au pus în gând să urmeze viața evlavioasă să pășească zi de zi tot spre mai bine. Dar întrucât Domnul, Care îndrumă totdeauna viața noastră după înțelepciunea Lui cea negrăită, spre folosul nostru sufletesc, a rânduit să aibă loc și alt fel de întâmplări, care ți-au adus multe dureri, m-a îndrumat cu iubire, ca pe unul care sunt legat de tine prin dragostea cea întru Dumnezeu, și cum am aflat de la frații noștri despre întâmplarea care a dat peste tine, am socotit de cuviință să-ți adresez un cuvânt de întărire și de mângâiere.  (…) Am preferat să-i fac modes­tiei tale o vizită măcar prin scrisoare, aducându-ți aminte că aceste întristări nu vin fără rost peste robii lui Dumnezeu, Care ne îndrumă viața ca să ne încerce dragostea adevărată față de El, Creatorul nostru. După cum pe atleți nevoințele alergării îi duc la răsplătiri, tot așa și pe noi, creștinii, încercarea ispitelor ne îndrumă spre desăvârșire dacă le primim pe cele rânduite de Dumnezeu cu răbdarea cuvenită și cu toată mulțumirea. Toate sunt îndrumate de bunătatea lui Dumnezeu. Nimic din cele ce se întâmplă nu trebuie să le primim cu întristare, chiar dacă ele ne-ar provoca pentru un timp vreo neplăcere. Căci și dacă n-am cunoaște motivele pentru care tot ce se întâmplă în viața noastră este văzut de Dumnezeu ca un lucru bun, totuși să fim convinși că oricum totul e în folosul nostru, fie ca răsplată pentru răbdare, fie pentru un suflet care ni s-a răpit; dacă ne-am lăsa copleșiți de răutatea care sălășluiește în lume, am ajunge să fim stăpâniți de păcat. Dacă nădejdea creștinilor s-ar mărgini numai la viața de pe pământ, desigur că s-ar crede că despărțirea timpurie a sufletului de trup ar fi ceva îngrozitor, dar dacă desfacerea sufletului de legăturile trupului e numai un început al adevăratei vieți pentru cei ce trăiesc după Dumnezeu, atunci de ce să ne întristăm ca și cei ce n-au nădejde (I Tesaloniceni 4, 13)? Roagă-te, deci, ca să nu fii copleșit de suferințe, ci să dove­dești că ești deasupra lor și că le-ai biruit deja.”

26 iulie – Sfântul Sfințit Mucenic Ermolae [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-07-26

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVI, 20-24)

n vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învie. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, zicându-I: „Fie-#i milă de Tine, Doamne!, asta să nu #i se întâmple!“ Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!“ Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Apostolul Zilei: 2023-07-26

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (X, 12-22)

raților, cel ce crede că stă bine, să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda. De aceea, iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli. Ca unor înțelepți vă vorbesc. Judecați voi ce vă spun. Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu Trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți; căci toți ne împărtășim dintr-o pâine. Priviți pe Israel după trup: cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtași altarului? Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor și nu lui Dumnezeu. Și nu voiesc ca voi să fiți părtași ai demonilor. Nu puteți să beți paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți să vă împărtășiți din masa Domnului și din masa demonilor. Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?