Ceea ce construim în viaţă trebuie să aibă la bază iubirea

Iubirea este certitudinea și emoția pe care o ai când te uiţi la celălalt și îl vezi perfect, complet, mai mult decât suficient. Într-o relaţie, iubirea înseamnă că l-ai ales pe omul acela, şi nu perspectivele pe care le ai lângă el sau pentru că arată aşa cum îţi place şi are un statut social bun. Cu toate că iubirea este perfectă, aceasta nu înseamnă că dispare suferinţa, tot trecem prin momente de durere, atunci când ne simțim trădați sau înșelați.

Rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii noastre

Cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat nestingherit după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), sinod la care s-a condamnat erezia lui Nestorie și s-a formulat esența doctrinei mariale ortodoxe, prin recu­noașterea rolului Preasfintei Fecioare în împlinirea iconomiei mântuirii, prin întruparea Fiului lui Dum­nezeu. Pregătind-o pentru a primi să nască pe Fiul, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului un ales chi­vot sfințit al lui Dumnezeu. De această sfințire se leagă și pururea fecioria sa, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553).

Cum putem să ne iubim aproapele și mai ales pe Dumnezeu ?

Mântuitorul ne învață că fără El nu putem face nimic. Nimic! Așadar, primul pas spre împlinirea poruncii iubirii, în dubla ei dimensiune, este să-L dobândim pe El. Și, Îl dobândim născându-ne „de sus”, „din Duh și din apă” prin Sfântul Botez, primind Viața Lui, Duhul Lui Cel Sfânt prin Taina Mirungerii, hrănindu-ne cu Trupul și sângele Lui prin Taina Euharistiei și trăind și crescând în Trupul Său Mistic, Biserica, pentru a dobândi viața de veci. Și pentru că aici, în Biserică și în această lume, înaintând pe calea împlinirii poruncilor în care „este ascuns Dumnezeu” ne rănim deseori în lupta noastră cu păcatul și cu moartea adusă de el, alergăm să ne vindecăm prin Taina Spovedaniei și la nevoie, prin Taina Sfântului Maslu.

Cele trei inimi care bat în noi înșine

Trebuie să avem către noi înșine inimă de judecător, către aproapele inimă de mamă, iar către Dumnezeu inimă de fiu. Pe Dumnezeu suntem datori să-L iubim din toată inima noastră, din toată puterea și virtutea, fiind gata să ne dăm și viața pentru El, așa cum au făcut sfinții mucenici, cuvioși și ierarhi, care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos și pentru Evanghelie.

Facerea sufletului

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 111, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 276-277

„În ce privește venirea la exis­tență a celor două, adică a sufletului și a trupului, timpul facerii este același, nici una primind facerea, cum am spus, înaintea celeilalte, sau după cealaltă, ca să nu se rupă specia formată ca întreg din două.

27 iulie – Sfântul Sfințit Mucenic și Tămăduitor Pantelimon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-07-27

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XVI, 24-28)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, O va afla. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, dar sufletul şi-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăţia Sa“.

Apostolul Zilei: 2023-07-27

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (X, 28-33; XI, 1-8)

raților, dacă va spune cineva: «Aceasta este din jertfa idolilor», să nu mâncați pentru cel care v-a spus și pentru conștiință. Iar conștiință, zic, nu a ta însuți, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conștiință? Dacă eu sunt părtaș harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulțumire? De aceea, ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Nu fiți piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască. Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos. Fraților, vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți predaniile precum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prorocește, având capul acoperit, necinstește capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind chip și slavă ale lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.