Durerea, nu fericirea, ne dă valoare intrapersonală

Am înţeles din experienţele personale ce înseamnă bătălia la nivelul minții. Înseamnă lupta cu vinovăția și neiertarea de sine – învinovățirea, reproșul, regretele. Ne putem petrece viața ca într-un tunel întunecat, lipsiți de speranța în mai bine, blocați în trecut, cu senzația că lucrurile merg mai departe. Dar nu aceasta este calea, ci acceptarea durerii, pentru că ea ne expandează conștiința şi, astfel, nivelul de înțelegere asupra lumii şi a noastră, ca persoane, se adâncește. De aceea, în loc să căutăm fericirea, mai înţelept este să ne pregătim emoțio­nal pentru necazuri, căci sunt inevitabile.

Dumnezeu este foc care arde păcatele și neputințele

Rugăciunea poți să o ții în minte și în timpul bolii și al neputințelor și la slujbă. Doar că, din această cauză uneori doare capul, dar ce să-i faci? Străduiește-te să ții cugetul cu Iisus nu doar în minte, ci îndreptându-l oarecum spre piept. Atunci, desigur, pieptul te va durea, dar fără asta nu se poate. Dumnezeul nostru este foc care nimicește. Și unde este necurăție, acolo și doare. O astfel de durere pentru nevrednicie se trimite, dar cu timpul trece…

Cum putem depăși imensa durere a morții cuiva drag ?

Preotul Serghei: Există pericolul ca persoana îndurerată, care l-a iubit atât de mult pe cel adormit, să nu se dea bătută și să continue luni în șir, chiar și ani, să plângă și să se tânguiască…

Sufletul iubitor de Dumnezeu nu poate trăi decât în rugăciune și cu rugăciune

Așa cum peștele trăiește în apă și cu apă, tot astfel sufletul iubitor de Dumnezeu trăiește în rugăciune și cu rugăciune. Acest lucru vine de acolo că sufletul iubitor de Dumnezeu năzuiește neîncetat, însetează să stea de vorbă cu Creatorul său iubit.

Dragostea de Dumnezeu și de aproapele

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 217

„Aceasta-i capul virtuților, aceasta-i temelia tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu merge mână-n în mână cu dragostea de aproapele. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapele său, nu va pune banii și averile mai presus de semenii săi; dimpotrivă, va fi larg la inimă și la pungă, aducându-și aminte de Cel ce a spus: Cel ce a făcut unuia din acești frați mai mici ai Mei, Mie a făcut (Matei 25, 40). Gândindu-se că prin ajutorul dat semenului său Însuși Stăpânul universului este Cel Ce-și împropriază ajutorul dat, va face pe toate cu multă tragere de inimă și va da milostenie cu brațele deschise. Nu se va uita la nevrednicia celui din fața lui, ci la măreția Celui Care i-a făgăduit că-și împropriază cele date săracilor.”

3 august – Sfinții Cuvioși Isaachie, Dalmat și Faust [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-08-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XX, 17-28)

n vremea aceea, suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia“. Atunci s’au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: „Ce voieşti?“ Ea I-a răspuns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta“. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s’a pregătit de către Tatăl Meu“. Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.

Apostolul Zilei: 2023-08-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 6-19)

raților, dacă aș veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aș fi, dacă nu v-aș vorbi sau în descoperire, sau în cunoștință, sau în prorocie, sau în învățătură? Că precum cele neînsuflețite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaște ce este din fluier, sau ce este din chitară? Și, dacă trâmbița va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Așa și voi: dacă prin limbă nu veți da cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce ați grăit? Veți fi niște oameni care vorbesc în vânt. Sunt așa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înțelesul ei. Deci, dacă nu voi ști înțelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbește, și cel care vorbește, barbar pentru mine. Așa și voi, de vreme ce sunteți râvnitori după cele duhovnicești, căutați să prisosiți în ele, spre zidirea Bisericii. De aceea, cel ce grăiește într-o limbă străină să se roage ca să și tălmăcească. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. Fiindcă, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu: «Amin», la mulțumirea ta, de vreme ce el nu știe ce zici? Căci tu într-adevăr, mulțumești bine, dar celălalt nu se zidește. Mulțumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți; dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină.