Să vă spun ceva din Pateric… Un părinte cuvios și milostiv avea un ucenic, pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi un om sărac și zdrențuit a cerut de mai multe ori să fie miluit și de fiecare dată părintele său îl miluia. La un timp îndrăznește ucenicul să-l întrebe pe părintele său:
– Părinte, iertați-mă! Am observat că acest cerșetor a venit de mai multe ori să-i dați bani, crezând că nu-l veți recunoaște. M-am uitat bine la el și era tot el la toate colțurile de ulițe pe unde am trecut și tot el era și în fața bisericii pe lângă care am trecut. L-ați miluit de vreo cinci ori până acum. Cred că nu v-ați dat seama că era tot el!
– Știu că tot el a fost, de fiecare dată l-am recunoscut!
– Și atunci de ce nu i-ați făcut observație, să nu creadă că suntem niște proști pe care poate să-i păcălească?
– Fiule! Am dat de fiecare dată și nu pot respinge sau să cert, pentru că nu știi care dintre ei este și-ți cere Hristos!
Ucenicul a luat înțelepciune de la părintele său, că nu trebuie să respingi și să judeci niciun sărac, pentru că nu știi care dintre ei este trimis de Hristos să-ți încerce dragostea față de aproapele.
Preotul Ioan V. Argatu,
Răspunsuri duhovnicești la întrebările credincioșilor ale Părintelui Ilarion Argatu,
Editura Mila Creștină, Fălticeni, 2010, pag. 415-416
Doxologia
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 