„Vă sfătuiesc să vă depuneţi banii la banca din Cer”

bisericaSfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuieşte pe credincioşi să fie darnici când este vorba de milostenie. Se pare că a întâmpinat unele contestaţii din pricina asta. I-ar fi spus unii: „Dar noi am muncit pentru acei bani. De ce să-i dăm altora? Mai bine să-i dăm cu dobândă!”.

Citește în continuare „„Vă sfătuiesc să vă depuneţi banii la banca din Cer””

Rețeta fericirii pentru cei care vor să fie liberi ‒ ai curaj s-o aplici ?

NDU1ZDMyMDE4OTFlZTdiMmZiY2Y2NDNhZGFkNGU2YWfoto_41145Nenorocirea este că veacuri de-a rândul ‒ şi acum mai mult decât oricând ‒ până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.

Citește în continuare „Rețeta fericirii pentru cei care vor să fie liberi ‒ ai curaj s-o aplici ?”

Omul care își face datoria, cu frică de Dumnezeu și cu respect pentru lege, acela este un creștin adevărat

175934333_3893172057426533_8246840123141921731_nLa biserici, la mănăstiri, vezi, într-adevăr, lume, multă sau puțină, în funcție de eveniment, de sărbătoare. Însă ceea ce observa cineva e că în jurul bisericii sunt, în general, oamenii sărmani, bolnavi, cei care n-au talent” să trăiască. Cei care se descurcă bine, cărora le merge bine și în carieră și în afaceri, vin la biserică așa cum ar mai bifa ceva în agenda lor, ca și cum ar spune că au împăcat și acest aspect. Sau vin doar când au nevoie de imagine în campanii electorale, când vor să fie văzuți ca fiind din mijlocul poporului”. Cum apreciați acest lucru?

Citește în continuare „Omul care își face datoria, cu frică de Dumnezeu și cu respect pentru lege, acela este un creștin adevărat”

Iubirea și riscul

Sfântul Sisoe este unul dintre marii bătrâni ai de­șertului egiptean. Gran­­­doarea sa iese limpede în evi­dență în apoftegmele în care vedem dragostea lui pentru Dumnezeu, dar și pentru ucenicii săi și îndrăzneala sa către Domnul. Acesta este cazul prezentat în apoftegma 12: „Odată, Avraam, ucenicul avvei Sisoe, a fost ispitit de demon. Bătrânul l-a văzut căzut, și-a ridicat brațele, le-a întins și s-a rugat: Dumnezeule, vrei-nu vrei, nu te las până când nu-l vindeci. Și s-a vindecat pe loc”.

Citește în continuare „Iubirea și riscul”

Să o cinstim prin cântări de laudă pe Maica Vieţii

Imnografia ortodoxă este foarte bogată în cântări de laudă închinate preacinstirii Maicii Domnului. Preasfânta Fecioară Maria este cea care s-a arătat „mai cuprinzătoare decât cerurile” şi „L-a născut cu trup pe Făcătorul tuturor”, pe Hristos Domnul.

Citește în continuare „Să o cinstim prin cântări de laudă pe Maica Vieţii”

Pocăința păcătoșilor, sărbătoarea lui Dumnezeu

untitOrigen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XXIII, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 196-197 

„(…) Să vedem înțelesul cuvintelor: Ce-Mi veți aduce la sărbătorile Mele? Așadar Dumnezeu are sărbătorile Sale? Da, are. O mare sărbătoare a Lui este mântuirea neamului omenesc. Cred că orice credincios, orice om care se convertește la credința în Dumnezeu, sau care înaintează în credință, dă naștere unei sărbători a Domnului. Câtă bucurie încearcă El, aș zice, când cel care a fost un cinic devine imaculat și cel care a fost nedrept prețuiește dreptatea, cel care a fost necredincios devine pios! Toate aceste convertiri personale prilejuiesc sărbători pentru Dumnezeu. Fără îndoială că Domnul nostru Iisus Hristos, Care Și-a vărsat sângele pentru a noastră mântuire, prăznu­iește cea mai mare dintre toate sărbătorile atunci când vede că nu în zadar S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând și ascultător făcându-Se până la moarte (Filipeni 2, 7-8). Duhul Sfânt, de asemenea, prăz­nuiește văzând înmulțindu-se, prin convertire la Dumnezeu, bisericile care i-au fost pregătite. Ce vom zice de îngeri, despre care se spune că la fiecare convertire prăznuiesc și ei o nouă sărbătoare? Nu este, oare, și pentru ei un mare praznic atunci când se bucură și ei în cer pentru un păcătos care se pocăiește, mai mult decât nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință (Luca 15, 7)? Prăznuiesc, desigur, și îngerii o mare sărbătoare, bucurându-se că cei care au scăpat din ghearele diavolului, prin trăirea virtuților, se grăbesc să intre în comuniunea îngerilor. Este greu de înțeles ceea ce vreau să spun: se pare că noi dăm lui Dumnezeu și îngerilor prilejuri de sărbătoare și de bucurie, noi care suntem așezați pe pământ prilejuim celor din cer clipe de bucurie și de veselie, pentru că deși trăim pe pământ, cetățenia noastră este în ceruri (Filipeni 3, 20) și în acest mod dăm și noi prilejuri de sărbătoare puteri­lor cerești.”

Citește în continuare „Pocăința păcătoșilor, sărbătoarea lui Dumnezeu”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-08-09

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(XXI, 28-32)

is-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s’a dus. Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s’a dus. Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?“ Ei i-au zis: „Cel dintâi“. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Că a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vameşii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v’aţi căit, ca să-i daţi crezare.

Apostolul Zilei: 2023-08-09

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Corinteni
(XVI, 5-12)

raţilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia trec. La voi mă voi opri, poate, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi rămâne însă în Efes, până la praznicul Cincizecimii. Căci mi s-a deschis uşă mare spre lucru mult, dar sunt mulţi potrivnici. Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără de teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului. Nimeni, deci, să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept cu fraţii. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.