Ucenicii lui Hristos pe Muntele Taborului au văzut slava lui Hristos. În același timp, au auzit în chip neauzit și glasul Tatălui – „Acesta este Fiul Meu cel iubit” – și au văzut venirea Duhului Sfânt în nor. Cum spune Sfântul Grigorie Palama, norul este prezența Duhului Sfânt.
Citește în continuare „Omul îndumnezeit primește descoperirea Dumnezeului Treimic”
Dacă ați fi fost întotdeauna sănătos, mulțumit de toate, liniștit și bucuros, atunci, cine știe, poate că și voi, ca și alți oameni, v-ați fi abătut spre o trăire împrăștiată și ați fi dus o viață după gustul acestui veac. Dar Dumnezeu, prevăzător de toate, vă apără ca un Părinte Milosârd de toate cele nefolositoare și neplăcute Lui. Fapt pentru care să nu vă mâhniți și să nu ispitiți de ce nu vi se întâmplă ceea ce doriți, ci ceea ce niciodată nu v-ați fi dorit, pentru că Dumnezeu știe mai bine ce este de folos pentru noi – sănătatea sau boala.
Grija principală a vieții noastre este să iertăm și să ne rugăm pentru oamenii care ne-au făcut rău. Acela care iartă din toată inima și se roagă pentru vrăjmașii lui va primi iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lui. Ceea ce semănăm, aceea vom și secera.
Citește în continuare „Iubește și iartă! Iubirea te va păzi de toate păcatele”
În calendarul bisericesc, în data de 11 august este sărbătorit Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, „care a pustnicit în Sfânta Mănăstire Dionisiu din Sfântul Munte Athos”, după cum ne spune Sinaxarul. Imnografia zilei ne arată că la această dată se face „pomenirea nevoințelor” pline „de lumină purtătoare” ale Sfântului Nifon prin care a strălucit duhovnicește, arătând „faptele dreptei credinței” prin care a „luminat toată Biserica”.
Citește în continuare „Patriarhul Nifon, ierarh sfânt al Ortodoxiei”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 16, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 313
„După cum începutul morții s-a făcut la început printr-un singur om și de aici s-a transmis apoi la întreagă firea omenească (Romani 5, 15), tot așa și începutul învierii (I Corinteni 15, 21) trece de la unul la toată omenirea. Căci Cel care a unit din nou cu propriul său trup sufletul, pe care i l-a luat – datorită puterii, comunicate dintru început și sufletului, și trupului -, tot Acela a amestecat într-un mod și mai cuprinzător substanța spirituală cu cea sensibilă, încât începutul urmează un drum firesc, până la sfârșit. După cum, în omenirea pe care Hristos a îmbrăcat-o din nou, sufletul e redat iar trupului după descompunere, tot astfel, după reunirea prin înviere, de la un prim început se întinde lucrarea asupra întregii omeniri. Aici este taina planului dumnezeiesc privitor la moarte și la învierea din morți: prin moarte, sufletul e despărțit de trup, dar, fără să pună piedici mersului firesc al naturii, s-a pus de-a curmezișul, apoi le-a unit din nou prin înviere spre a fi El Însuși de acum punctul de plecare al vieții și al morții, oprind, pe de o parte, în Sine descompunerea naturii produsă de moarte, iar pe de alta devenind El Însuși un principiu de reunire a celor despărțite.”
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 n vremea aceea s’au apropiat de Iisus saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său; asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea; şi în urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie“. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor“. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ap. II Corinteni |
 raților, lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că am umblat în lume, și mai ales la voi, în sfințenie și în curăție dumnezeiască, nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiți și înțelegeți. Și am nădejde că până la sfârșit veți înțelege, după cum ne-ați și înțeles în parte, că noi suntem lauda voastră, precum și voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredințare voiam să vin întâi la voi, ca să aveți bucurie a doua oară, și să trec pe la voi în Macedonia, și din Macedonia iarăși să vin la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu ușurință? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupește, ca la mine, da, da să fie, și nu, nu? Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi, da și nu. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan și prin Timotei – nu a fost da și nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; și prin El, Amin, spre slava lui Dumnezeu, prin noi. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 