Zi: 16 august 2023
Cum s-a mutat Maica Vieții de la noi la Cer ?
Mai înainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Preasfântul și Atotputernicul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trimis din Cer pe Arhanghelul Gavriil ca să binevestească Maicii Lui mutarea ei la cele fără de grijă. Același dumnezeiesc Arhanghel care fusese trimis de Dumnezeu când i-a binevestit ei că va naște pe Hristos, Mântuitorul lumii, vine acum și-i vestește mutarea din această viață pământească la odihna cea veșnică și la slava și cinstea cea negrăită pe care o are în Cer.
Citește în continuare „Cum s-a mutat Maica Vieții de la noi la Cer ?”
Nu vă mâhniți de nimic, există mare înțelegere în lacrimile Maicii Domnului !
Există duioșie și mare înțelegere în lacrimile Maicii Domnului și în sângele pătruns de cuie și suliță și spini al Mântuitorului pentru neputințele noastre.
„Maica Domnului, arată-te a-mi fi mamă!”
Care este virtutea hotărâtoare a noilor începători, cu care ar putea să biruiască ispitele și patimile cele dinlăuntru și cele din afară?
Citește în continuare „„Maica Domnului, arată-te a-mi fi mamă!””
Mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer, o anticipaţie a învierii de obşte
În calendarul Bisericii noastre, Maica Domnului are 10 zile de pomenire, însă cea mai mare sărbătoare a ei este cea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului. Această sărbătoare se răspândește mai întâi în Ierusalim, apoi în Constantinopol, începând cu secolul al 5-lea. Despre Adormirea Maicii Domnului, în Sfânta Scriptură nu este menţionat nimic, însă Tradiţia Bisericii noastre a consemnat faptul că Fecioara Maria a trecut la viaţa veşnică pe când se afla la Ierusalim şi a fost dusă pentru a fi înmormântată în satul Ghetsimani.
Citește în continuare „Mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer, o anticipaţie a învierii de obşte”
Cărturarii falși
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 18, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 322
„Cei care vor să țină cuvântări duhovnicești fără să aibă experiența necesară se aseamănă unui om care la amiaza zilei de vară străbate un câmp pustiu și fără de apă. Deodată, sub imperiul setei arzătoare, i se conturează în minte un izvor cu apă rece, dulce și cristalină, iar el, de nimeni împiedicat, se desfătează pe săturate. Sau (se aseamănă) unui om care nici n-a gustat, dar vrea să spună altora cât de dulce este. Într-adevăr, așa sunt cei care vor să vorbească altora despre desăvârșire și sfințenie, fără să aibă experiența faptelor. Dacă se întâmplă ca Dumnezeu să-i învrednicească să cunoască fie și puțin cele despre care vorbesc, ei își dau numaidecât seama că adevărul și faptele se deosebesc mult de expunerea lor.”