De câte ori trece un copil pe lângă noi şi ne salută, este respectuos şi are un comportament frumos spunem că este bine educat sau că are „cei şapte ani de acasă”. Atunci când întâlnim un copil care nu are o asemenea deprindere spunem că: „de ce nu l-au învățat părinții?”. Aceste concluzii scot în lumină rolul pe care îl are familia în educaţia copiilor în general şi în educaţia religios-morală a copiilor în special.
Citește în continuare „Rolul familiei în educația religios-morală copiilor”
În urmă cu ani buni, prea mulți, o bunică a spus unui tânăr teolog: „Vezi că până acum, Maria s-a uitat tot timpul la icoana Mântuitorului. Tu, acum, te-ai interpus între icoana Mântuitorului şi ea. Să nu trădezi nici icoana din spatele tău, nici femeia din faţa ta”.
Citește în continuare „„Să nu trădezi nici icoana din spatele tău, nici femeia din fața ta””
Părinţii filocalici au scris foarte mult despre patimi, despre lupta cu patimile, le-au clasificat între ele. Patimile legate de desfrânare, cele trupeşti, de lăcomia pântecelui, care sunt legate între ele oarecum, ocupă un loc prim în aceste opere. Acest tip de lectură, care este fundamental pentru un creştin, poate fi eficient pentru oamenii de astăzi, pentru tineri, pentru cei care sunt frământaţi cu astfel de patimi?
Citește în continuare „În viața de familie trebuie evitate extremele”
Origen, Despre rugăciune, Introducere, X, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 220
„(…) Prin curățire, de care a fost vorba, creştinul va participa prin rugăciunea sa şi la rugăciunea Fiului lui Dumnezeu, care stă şi în mijlocul acelora care nu-L cunosc (Ioan 1, 26), dar care nu lasă pe nimeni fără ajutor şi care se roagă Tatălui împreună cu cei pentru care mijloceşte. Fiul lui Dumnezeu este doar arhiereu pentru jertfele noastre şi apărător înaintea Tatălui; El se roagă cu cei care se roagă şi stăruie pentru cei care stăruie. Însă El nu se roagă ca pentru nişte casnici ai Săi, pentru aceia care nu se roagă necontenit în numele Său, nici nu va reprezenta înaintea lui Dumnezeu pe cei care nu urmează îndrumările Sale de a se ruga în tot timpul, fără să se ostenească.”
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 n vremea aceea, când a ieşit Iisus din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus au strigat, zicând: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David!“ Dar mulţimea îi certa, ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David!“ Şi Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“ Ei i-au zis: „Doamne, să se deschidă ochii noştri!“ Şi făcându-I-Se milă, Iisus S’a atins de ochii lor şi ei îndată au văzut şi I-au urmat Lui. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni |
 raţilor, priviţi chemarea voastră, că nu mulţi sunt înţelepţi, după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam; ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare pentru ca, după cum este scris: «Cel ce se laudă în Domnul să se laude».
Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit. Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 