Odată cu trecerea timpului, iubirea dintre soți ar trebui să rămână la fel de sinceră și de profundă

Când frumuseţea feţei se ofileşte, când strălucirea ochilor se întunecă, iar odată cu bătrâneţea vin zbârciturile sau îşi lasă urmele şi cicatricile bolile, amărăciunile, grijile, dragostea soţului credincios trebuie să rămână la fel de profundă şi sinceră ca înainte.

La baza căsniciei pune rugăciunea și binecuvântarea lui Dumnezeu

Primul lucru pe care îl recomandă Sfântul Ioan Gură de Aur tinerilor este să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu pentru relaţia lor şi acordul sau consimţirea părinţilor care i-au născut şi i-au crescut cu îndelungi şi grele eforturi şi jertfe.

O femeie nu poate fi remodelată după calitățile alteia

Îmi aduc aminte cazul unei femei care s-a căsătorit cu un văduv. Era un bărbat care merita, iar ea s-a bucurat că au rămas împreună. Un singur lucru, însă, o deranja, şi din această cauză a ajuns să-mi ceară sfatul. „Ce s-a întâmplat”, spunea ea, „a fost că, în clipa în care am ieşit din biserică după nuntă, fosta lui soţie parcă a înviat şi a devenit parte a relaţiei noastre. Acum ştiu cum gătea ea, cum arăta ea, cum mergea, cum vorbea, tot! Înţeleg că i-a fost greu”, a încheiat ea, „dar nu cred că relaţia noastră poate funcţiona, dacă nu o eliminăm pe fosta lui soţie din ea…”. Până la urmă nu au reuşit. Cu părere de rău trebuie să îţi spun că bietul om nu a reuşit niciodată să înţeleagă că nu poţi cuceri o femeie comparând-o şi raportând-o permanent la meritele alteia.

Felurile ispitei

Origen, Despre principii, Cartea a III-a, 2, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 219

„Unele păcate nu provin peste tot de la puterile vrăjmașe, ci izvorăsc în chip firesc din impulsurile noastre trupești, după cum ne-o spune foarte deschis Apostolul Pavel (Galateni 5, 17): căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați voi. Dacă într-adevăr trupul vostru poftește împotriva duhului și duhul împotriva trupului, însemnează că adăpostim în noi o luptă împotriva trupului și a sângelui și aceasta, atâta vreme cât suntem oameni și trăim după trup și cât timp nu suntem în stare să încercăm ispite mai tari decât sunt încercările omenești, după cum stă scris despre noi: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească! Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți. Cei ce conduc jocurile nu îngăduie celor care vin la întrecere să se ia la harță între ei pentru vreun motiv oarecare, fie el chiar și întâmplător, ci după un examen atent al condiției lor fizice și al vârstei lor, făcând comparația cea mai echitabilă între ei, îi asociază unul cu altul pe cei doi concurenți punând alături, de pildă, juniori cu juniori, bărbați cu bărbați, ca să corespundă unii cu alții atât după vârstă, cât și după forță. În același fel trebuie să ne gândim că rânduiește și providența dumnezeiască: pe toți cei ce au coborât în arena alergărilor duhovnicești îi îndrumă în atotdreapta Sa purtare de grijă după măsura virtuții fiecăruia, pe care o cunoaște numai Cel care cunoaște inimile oamenilor. Astfel, unul se războiește împotriva cutărui trup, altul împotriva altuia, unul pentru un anume răstimp de vreme, pe când altul pentru un alt răstimp, un bărbat va fi lăsat să îndure cutare ispită trupească, altul alta, iar dintre puterile vrăjmașe, unul va fi chemat să le reziste unora, altul altora, unul dând lupta acum cu câte trei deodată, iar apoi numai cu câte unul, acum din nou numai cu câte unul și altădată iarăși cu mai mulți alții, iar altul după ce a isprăvit anumite lupte va trebui să ducă lupta împotriva altora.”

2 septembrie – Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXII, 15-22)

n vremea aceea, mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“ Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“ Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“ Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2023-09-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (II, 1-7)

iule Timotei, vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi bunacuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc, în Hristos, nu mint) – învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.