Drumul către smerenie

Unele gânduri ale Pă­rinților deșertului, pe care le găsim în Pateric, sunt atât de înalte și de cristaline, încât orice glosă în jurul lor nu poate decât să diminueze impactul lor asupra spiritului. Așa este cazul apoftegmei 13, de la Avva Sisoe: „Un frate l-a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: «Mă văd pe mine că aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine». I-a zis lui bătrânul: «Nu este mare lucru să fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este să te vezi pe tine sub toată zidirea. Că aceasta împreună cu osteneala trupească duc la smerenie»”.

Milostenia

În creştinism, milostenia este definitorie pentru viaţa credincioşilor în perspectiva mântuirii. Învăţătura de credinţă defineşte milostenia ca „faptă a îndurării creştine” care „îşi are izvorul în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Ea se face văzută prin ajutorarea cu cele materiale şi cu cele sufleteşti a semenilor noştri aflaţi în nevoi, necazuri şi supărări”.

Vestea victoriei Stăpânului și sensurile Evangheliei

Pentru noi, oamenii moderni, cuvântul „Evanghelie” are prin exce­lență o conotație religioasă. Indiferent că suntem sau nu credin­cioși, întâlnirea cu acest termen ne conduce inevitabil cu gândul fie la cartea de cult numită Evanghelie, fie, într-un sens mai larg, la propovăduirea mesajului creș­tin, oricum l-am concepe noi. Ceea ce nu mai cunoaștem astăzi este faptul că termenul grecesc „evangelion”, atât de folosit în Noul Testament și în viața și cultul Bisericii, este de origine precreștină și desemna, surprinzător, un concept nereligios.

Potolirea furtunii din noi

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 29, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 329

„În ce chip ar putea cineva să nu se mânie? Dacă crede că vede totdeauna în cugetul lui pe Dumnezeu, Care veghează totul, și pe Domnul (Îl vede ca într-o oglindă) că este pretutindeni de față. Căci care supus ar îndrăzni cândva să facă înaintea mai-marelui său ceva care l-ar nemulțumi pe acesta? Și chiar dacă n-ar aștepta ascultare de la alții, totuși, el să fie pregătit spre ascultare, socotind pe ceilalți (oameni) superiorii lui. Așadar, dacă ar căuta ascultare pentru nevoile sale personale, să cunoască ceea ce cuvântul Domnului ne învață pe fiecare (dintre noi): să slujească altora.”

5 septembrie – Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 24-34)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „fiţi cu luare-aminte la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziţi, vi se va da cu adaos. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are“. Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără ca el să ştie cum. Că pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul“. Şi zicea: „Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate seminţele pământului; dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului“. Şi cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înţeleagă. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El şi ei.

Apostolul Zilei: 2023-09-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XII, 20-21; XIII, 1-2)

raților, mă tem ca, nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi așa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi așa precum nu voiți; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmurări, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă umilească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte și spun iarăși dinainte, ca atunci când am fost de față a doua oară, și acum, nefiind de față, scriu celor ce au păcătuit înainte și tuturor celorlalți că, de voi veni iarăși, nu voi cruța.