Amintiți-vă de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască credința cea adevărată, pentru că „făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fapte 10, 2).
Citește în continuare „Fericit cel care acordă atenție celui sărman !”
Trebuie să știți, bucuria mea, că o faptă bună aduce roadele Sfântului Duh numai când se face din iubire pentru Hristos. Fapta bună, desigur, chiar și dacă nu se face pentru Hristos, nu încetează să fie bună. Scriptura scrie: În orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El (Fapte 10, 35). Cât de plăcut îi este lui Dumnezeu omul care lucrează dreptatea, se vede și din întâmplarea din Evanghelie a sutașului Corneliu. Corneliu era temător de Dumnezeu și foarte milostiv. Acestuia deci, pe când se ruga, i-a apărut un înger al Domnului și i-a spus: Așadar, trimite la Iope și cheamă-l pe Simon cel ce se numește Petru (Fapte 10, 32). Petru i-a vorbit lui Corneliu despre viața veșnică, și a crezut acesta și toată familia sa.
Citește în continuare „De ce nu toate faptele bune aduc roade ?”
Mântuirea noastră e în Biserică, precum în arca lui Noe, și nicăieri altundeva. Dacă nici de Biserică nu ascultă, să-ți fie ție ca un păgân și ca un vameș (Matei 18, 17). Biserica suntem noi, trupul lui Hristos, iar El, Hristos, este Mântuitorul trupului: „noi suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui” (Efeseni 5, 30).
Una dintre apoftegmele cele mai cunoscute, și în același timp cele mai zguduitoare despre Avva Sisoe, dintre cele pe care le găsim în Patericul egiptean, este cea care relatează moartea bătrânului.
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, Cap. XII, 2-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 117-118
„Fiind întrebat Însuși Domnul de cineva când va veni Împărăția, a spus: Când vor fi cele două una, când partea din afară va fi ca cea dinăuntru, iar bărbatul cu femeia nu vor fi nici bărbat, nici femeie. Cele două sunt una, când spunem unii altora adevărul și când în două trupuri locuiește, fără fățărnicie, un singur suflet. Partea din afară ca cea dinăuntru înseamnă: sufletul este partea dinăuntru, iar trupul, partea din afară; după cum trupul tău se vede, tot așa să se vadă și sufletul tău în faptele cele bune. Bărbatul cu femeia nu vor fi nici bărbat, nici femeie vrea să spună că fratele când vede o soră să nu gândească de ea că e femeie, nici sora când vede un frate să nu gândească de el ca de un bărbat. Când veți face acestea, spune Domnul, va veni Împărăția Tatălui Meu.”
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea i-a chemat Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare; ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: „În orice casă veţi intra, în ea să rămâneţi până ce veţi pleca din locul acela. Şi dacă într’un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturaţi-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: În ziua judecăţii, mai uşor le vor fi Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia“. Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni |
 raţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: «şi urmaşilor» – ca de mai mulţi – ci ca de unul singur: «şi Urmaşului tău», Care este Hristos. Aceasta zic dar: un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 