Îndepărtarea de Dumnezeu – principala sursă a nefericirii

Bine este nouă că îngăduie Dumnezeu să fim încercați, pentru că altfel am fi avut patimi ascunse și pretenții nesăbuite în Ziua Judecății. Căci dacă le-ar trece cu vederea pe acestea și ne-ar lua în Rai așa cum suntem, am crea și acolo probleme. De aceea îngăduie aici ispitele, ca să ne curețe de praf, să se purifice sufletul nostru cu întristările și plânsetele și astfel să fim nevoiți să scăpăm la Dumnezeu și să ne aflăm mântuirea.

Nu te încrede în amăgiri !

Am citit toate scrierile tale și îți spun că, mișcările pe care le socotești a fi de la har, noi nu le considerăm astfel. Părintele Ambrozie și noi toți n-am întâlnit asemenea exemple la Sfinții Părinți și la toți bineplăcuții lui Dumnezeu. Bine ar fi dacă le-ai înțelege și tu ca fiind amăgiri și ai înțelege că Dumnezeu nu s-ar mânia pe tine, chiar dacă acestea ar fi de la har, iar tu le-ai nesocoti și le-ai refuza.

Îndreptarea răului făcut nu înseamnă iertarea de dragul confortului personal

Când am făcut rău cuiva și ne dăm seama că am greșit, de multe ori mergem la persoana respectivă și ne exprimăm mâhnirea, iar când discuția este încărcată emoțional, se varsă lacrimi, se iartă și se folosesc cuvinte mișcătoare, plecăm cu sentimentul că am făcut tot posibilul. Am plâns împreună, suntem împăcați și totul este bine. Dar nu este bine deloc. Pur și simplu ne-au încântat propriile noastre virtuți, iar cealaltă persoană, care poate este bună și se înduioșează ușor, a reacționat la scena noastră emoțională. Dar tocmai aceasta nu este întoarcerea. Nimeni nu ne cere să vărsăm lacrimi, nici să avem o întâlnire emoționantă cu victima, chiar dacă aceasta e Dumnezeu. Ce se așteaptă de la noi, este ca atunci când am înțeles răul făcut, să îl îndreptăm.

Manifestările celui rău

Herma, Păstorul, Porunca VI – 36, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 307-308

„Iată acum și faptele îngerului răutății. Mai întâi de toate este mânios, amar și fără minte, iar faptele lui sunt rele și strică pe robii lui Dumnezeu. Când se suie el la inima ta, cunoaște-l din faptele lui.
– Nu știu, Domnule, i-am zis eu, cum să-l cunosc!
– Ascultă, mi-a zis el. Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaște că el este în tine. Apoi pofta de afaceri multe, de cheltuieli mari cu multe mâncăruri, cu băuturi amețitoare, cu multe beții și cu felurite petreceri, care nu se cuvin, pofta de femei, lăcomia, mândria mare și îngâmfarea și toate câte se aseamănă cu acestea; acestea, deci, când se suie la inima ta, cunoaște că îngerul răutății este în tine.
Așadar, cunoscându-i faptele lui, depărtează-te de el, nu crede deloc în el, pentru că faptele lui sunt rele și vătămătoare robilor lui Dumnezeu.”

21 septembrie – Sfântul Proroc Iona [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VII, 24-30)

n vremea aceea S’a dus Iisus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor“. Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“. Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta“. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.

Apostolul Zilei: 2023-09-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 1-9)

avel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său cel iubit; întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea; făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte.