Fără dragoste, nicio nevoință nu are valoare

Tot ce facem să facem cu rugăciune și blagoslovenie ca să se pogoare harul Sfântului Duh peste noi. „Fără de Mine nu puteți face nimic”, zice Domnul. Astăzi s-au înmulțit ispitele pentru călugăr, pentru că ispititorul a căpătat putere și îndrăzneală. Răutatea în om nu este atât din noi, cât de la ispititorul care continuu ne pândește ca să ne clatine poziția.

Dragostea duhovnicească biruieşte durerea

Ce sfaturi daţi călugărilor şi credincioşilor?

Hrană cu dreaptă măsură

Din mărturisirea ta văd că, vrând să împlinești sfaturile mele, ai luptă cu somnul și cu gândurile – Dumnezeu să-ți ajute în aceasta! Iar pentru ca să scapi de somnul mult, scrii că ai început să mănânci fără să te saturi și, ieșind de la masă foarte flămândă, te tulburi că nu ai binecuvântarea mea și totuși faci aceasta. Nu trebuie să fii flămândă, ci la prânz hrănește-te cu măsură. Nici cina nu este de lepădat, ci urmărește și în aceasta înfrânarea, și mănâncă mai puțin decât la prânz.

Prohodirea egoului

Moartea este singura certitudine a vieții pă­mân­­­tești. Poate vei fi bogat sau sărac, inteligent sau simplu, apreciat sau desconsiderat, poate vei trăi singur, vei avea familie sau vei fi monah, dar cu siguranță vei muri. Și, așa cum se spune într-un vechi basm german, „numai moartea nu costă nimic”. Am putea privi ultima remarcă în mod ironic deoarece știm din viața reală că moartea a devenit mai scumpă ca niciodată, că poate fi transformată într-un adevărat spectacol, că pentru mulți a ajuns un fel de ultimă reprezentație din show-ul vieții lor. Însă, indiferent de cine se află pe catafalc, preotul are datoria de a se ruga ca și cum s-ar afla la propria sa înmormântare sau la cea a unei persoane apropiate. Cel decedat ne este, întotdeauna, rudă. Ne este frate sau soră, tată sau mamă, fiu sau fiică întru Hristos. Așadar, preotul asistă întotdeauna la înmormântarea unei rudenii, chiar dacă nu s-a întâlnit niciodată cu omul respectiv.

Despre ţarina în care trebuie să lucrăm

Omul este îndemnat să aibă tot timpul gândul la ceasul morţii sale. Fie că se bucură sau se întristează, fie că e singur sau cu alţii, gândul său trebuie să fie mereu la trecerea din lumea aceasta şi la răspunsul pe care îl va da. Sfântul Isaac Sirul spune că omul trebuie să cunoască la ceasul morţii în ce ţarină a lucrat în viaţa sa: „Cine a primit osteneala lucrării plugăriei tale şi pe cine ai veselit în arena ta, ca să iasă în întâmpinarea ta, în clipa ieşirii tale… Pe cine ai câştigat prie­ten în veacul viitor, ca să te primească la ieşirea ta?”

Cunoașterea sinelui și grija față de noi

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a III-a, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 73-74

„Nu lua aminte la trup, nici nu urmări cu orice chip binele trupului: sănătatea, frumusețea, desfătarea cu plăceri, viața lungă; nu admira averile, slava și puterea; nu socoti mare lucru pe cele ce sunt în slujba acestei vieți trecătoare, ca nu cumva prin râvna pentru ea să disprețuiești viața ta cea adevărată, ci ia aminte de tine însuți, adică de sufletul tău. Pe el împodobește-l, de el poartă de grijă, pentru ca prin luarea-aminte să fie îndepărtată toată întinăciunea venită peste el din pricina răutății, să fie curățit de toată rușinea provenită de pe urma păcatului, să fie împodobit și să strălucească prin toată frumusețea virtuții. Cercetează-te pe tine cine ești, cunoaște-ți firea ta! Cunoaște că trupul tău e muritor, iar sufletul nemuritor! Cunoaște că viața noastră este dublă: una, proprie trupului, iute trecătoare; alta, înrudită cu sufletul, fără de sfârșit. (…) Nu te alipi de cele muritoare, ca și cum ar fi veșnice, nici nu disprețui pe cele veșnice, ca și cum ar fi trecătoare. Nu te uita la trup, căci este trecător, ci poartă grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Ia seama cu toată luarea-aminte de tine însuți, ca să știi să împarți fiecăruia ce-i de folos: trupului, hrană și îmbrăcăminte; sufletului, dogmele credinței, buna educație, practicarea virtuții, îndreptarea patimilor. Nu îngrășa mult trupul, nici nu căuta să pui pe el multă carne, pentru că trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, împotrivindu-se unul altuia (Galateni 5, 17). Ia seama ca nu cumva îngrășând trupul să dai multă putere părții celei rele din tine. După cum la talerele balanței de îngreunezi un taler, ușurezi pe celălalt, tot așa, cu trupul și cu sufletul: mărirea unuia aduce negreșit micșorarea celuilalt.”

22 septembrie – Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VIII, 1-10)

n vremea aceea, fiind mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe“. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?“ Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Iar ei au răspuns: „Şapte“. Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii. Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

Apostolul Zilei: 2023-09-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 7-17)

raților, în Iisus Hristos, prin sângele Lui, avem răscumpărarea și iertarea păcatelor, după bogăția harului Său, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înțelepciunea și priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotință, așa cum hotărâse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăși unite în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ – toate întru El, întru Care și moștenire am primit, rânduiți fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale – ca să fim spre lauda slavei Sale noi, cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos. Întru Care și voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței, Care este arvuna moștenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiți de El și spre lauda slavei Sale. Drept aceea, și eu auzind de credința voastră în Domnul Iisus și de dragostea cea către toți sfinții, nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere.