Îmi aduc aminte de o doamnă pe care o stimam foarte mult, fiindcă mă ajutase de multe ori atunci când veneau la mine oameni cu probleme mari; era o femeie deosebită, foarte evlavioasă și jertfitoare. O dată, nu știam cum să-l ajut pe un tânăr care avea probleme cu drogurile; doamna respectivă s-a oferit să-l ia la ea acasă pentru șase luni, până ce a depășit starea critică și a putut să se integreze din nou în societate. Slavă Domnului, până acum totul a mers foarte bine cu acel tânăr. Este căsătorit și are trei copii. Aveam, așadar, mare respect și admirație pentru această doamnă. Într-o zi, a venit la mine și mi-a spus:
Citește în continuare „„Doamne, de cele ascunse ale mele curățește-mă !””
Răbdarea răului, primirea umilinței la care te supune lumea aceasta, au cea mai mare putere asupra răului. Chip desăvârșit de umilință ne-a dat Iisus pe Cruce. El, Fiul și slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit necredinței lui Iuda, ci a primit toate vânzările lui. A primit să treacă prin cea din urmă umilire pe pământ, căci, ca un Dumnezeu, știa ce putere are umilința, răbdând bătăi, scuipări în obraz, cununi de spini, piroanele și răstignirea pe Cruce, iar peste suflet ‒ hulirea celor fărădelege. Toate acestea însă nu erau crucea cea mai grea.
Iată, avem aer de respirat, aceasta este o minune! Iată iarba câmpului, iată cele de mâncare date nouă, acestea sunt minuni! Iată felul în care Dumnezeu ne-a creat şi ne ţine pe noi, aceasta este minunea lui Dumnezeu! Minunile lui Dumnezeu nu sunt numai învierile din morţi şi vindecările, ci toate aceste stări pe care le trăim.
Crearea familiei în Grădina Edenului este epicleza actului creator săvârșit de Dumnezeu-Tatăl, prin Cuvântul Său, în Duhul Sfânt, Duhul de viață dătător și desăvârșitor. Fiind Iubire, Ziditorul aduce la existență prima familie abia la finalul activității Sale creatoare, ca o încununare a operei Sale, indicând tainic faptul că toate au fost create „bune foarte” (Facerea 1, 31) tocmai pentru ca prima instituție socială a umanității să poată „funcționa” optim, să poată să se înmulțească și să stăpânească peste toate cele zămislite de Creator. Astfel, înțelegem că istoria omului începe cu familia, cu legătura tainică de iubire pe care Dumnezeu a sădit-o în om, în bărbatul și femeia care împreună alcătuiesc umanitatea completă.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XI-a, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 188-189
n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.
raților, să nu mai fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit și bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, își săvârșește creșterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, și se zidește întru dragoste. Așadar, aceasta zic și mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblați de acum cum umblă păgânii, în deșertăciunea minții lor.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 