Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică și mai ascultată chiar decât rugăciunea preotului

Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică şi mai ascultată decât chiar rugăciunea preotului.

Prin mamă, Dumnezeu săvârșește minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer

Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul fiinţei sale, ca aceasta să nu-l folosească în chipul pe care îl doreşte? Mai mult: toate stările trupeşti şi sufleteşti ale celor doi părinţi, iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, cu tendinţe sau predispoziţii, pe care copilul le va avea pentru toată viaţa. Supărări, amărăciuni, dureri, predispun copilul la tristeţe, melancolie, nesănătate. Deci, toate acestea trebuie ocolite. În vremea aceea, dacă se roagă mama lui Dumnezeu, se va ruga şi copilul. Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Acum e vremea să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele, cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desăvârşire.

Unde ești, copilărie ?

Potrivit utilizatorilor unui site pentru probleme parentale, pentru mulți copii, copilăria se încheie la vârsta de 12 ani, aceștia fiind supuși unor presiuni care îi determină să se maturizeze prematur.

Părinți și copii

Unul dintre cele mai simple lucruri din lume este să-i judeci pe alții. Să tragi concluzii rapide despre persoane, grupuri sociale, locuri, lucruri. Concluzii bazate pe informații parțiale și despre care nici măcar nu știi dacă sunt corecte. Dacă facem un exercițiu de sinceritate față de noi înșine, dacă ne analizăm resorturile intime, vom recunoaște că la mijloc este o problemă de orgoliu: „Sunt suficient de inteligent și am destulă experiență ca să pot să trag concluzia asta!”, ne spunem.

Sfântul Grigorie Luminătorul, păstorul şi dascălul Armeniei

În Istoria Bisericii, primul regat creştin este cel al Armeniei datorită misiunii Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, pe care-l sărbătorim la 30 septembrie. El este „luminătorul cel dumnezeiesc” care i-a învăţat şi păstorit pe armenii care au primit Evanghelia lui Hristos pe care a adus-o pe meleagurile lor. Datorită lui s-a creştinat regele armean Tiridate al III-lea şi astfel în anul 301 s-a născut primul stat creştin din istorie. Tot el este şi cel care a organizat Biserica din Armenia.

Ce se întâmplă cu sufletul după moartea trupească

Viața Sfântului Macarie Egipteanul — Cuvântul Sfântului Macarie Egipteanul despre ieșirea sufletului celor drepți și a celor păcătoși, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 67-70

„A treia zi, tot sufletul creștin se înalță la ceruri pentru a se închina Dumnezeului tuturor și pentru a imita învierea din morți — cea de a treia zi — a lui Hristos, Dumnezeul tuturor. Deci, bine face Biserica, aducând jertfă a treia zi și făcând rugăciune pentru suflet. După ce I se închină lui Dumnezeu, i se arată — la porunca Lui — corturile încântătoare ale sfinților și frumusețea paradisului. Toate acestea le cunoaște sufletul timp de șase zile, în acest timp se minunează și laudă pe Dumnezeul Cel ce pe toate le-a făcut. Văzând toate acestea, sufletul se schimbă și uită de necazurile pe care le-a avut pe când era în trup. Iar dacă este răspunzător de păcate, văzând desfătările sfinților, începe să se întristeze, să se acuze și să zică: Vai, mie, cât de nebunește am trăit în lumea aceea, împlinind poftele. (…)Și după ce privește șase zile la bucuria drepților, iarăși este dus de îngeri ca să se închine lui Dumnezeu. Deci, bine (se face) când se săvârșește liturghie și jertfă pentru cel adormit. După a doua închinare, din nou, la porunca Stăpânului tuturor, sufletul este dus la iad și i se arată locurile de chin de acolo: cămările iadului și feluritele pedepse ale celor nelegiuiți; (locurile) în care stau necontenit sufletele celor păcătoși, unde plâng și scrâșnesc din dinți. Prin aceste (locuri) ale pedepselor este purtat sufletul timp de treizeci de zile, tremurând ca nu cumva și el să ajungă aici. În ziua a patruzecea este iarăși adus ca să se închine Domnului și atunci, având în vedere faptele lui, Judecătorul îi hotărăște locul de ședere. Deci, este bine să se pomenească în Biserică amintirea celor mutați de aici, care mai înainte au fost luminați (prin botez).”

30 septembrie – Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-30

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXV, 1-13)

is-a Domnul această parabolă: asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte. Cele nebune, luându-şi candelele, n’au luat cu ele şi untdelemn. Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s’a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!. Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s’a închis. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

Apostolul Zilei: 2023-09-30

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 20-25)

raților, nu fiți copii la minte. Fiți copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiți desăvârșiți. În Lege este scris: «Voi grăi acestui popor în alte limbi și prin buzele altora, și nici așa nu vor asculta de Mine», zice Domnul. Așa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși; iar prorocia, nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei ce cred. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă și toți ar vorbi în limbi și ar intra neștiutori sau necredincioși, nu vor zice, oare, că sunteți nebuni? Iar, dacă toți ar proroci și ar intra vreun necredincios sau vreun neștiutor, el este dovedit de toți, el este judecat de toți; cele ascunse ale inimii lui se învederează, și, astfel, căzând cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.