Smerenia izvorăște din bogăția sufletească

38085938_1679334825528398_2897249899814846464_nSmerenia izvorăște din măreția și bogăția spirituală, după cum spicul bogat în boabe stă totdeauna cu fruntea plecată spre glia căreia-i mulțumește…

Citește în continuare „Smerenia izvorăște din bogăția sufletească”

Moartea ‒ blestem sau binefacere?

amanarea-indeplinirii-poruncilor-stapanirea-mortii-asupra-noastraDa, pentru toți oamenii există posibilitatea ca moartea să devină binefacere. Bunul Dumnezeu vrea ca pe toți oamenii să-i mântuiască[1]. De altminteri, lucrarea iconomiei lui Dumnezeu cuprinde, potrivit Sfântului Grigorie Palama, și stadiul morții, acolo unde, potrivit Sfântului, se realizează lucrarea eliberării noastre din trupul păcatului[2]. Și aici iarăși se arată binefacerea lui Dumnezeu prin faptul morții. Și de la acest foarte folositor stadiu, al rămânerii trupului în mormânt, toți sunt îndreptățiți. Afară doar de unii.

Citește în continuare „Moartea ‒ blestem sau binefacere?”

Răspunde chemării lui Dumnezeu !

bisericaChemării Sale la iubirea totală a lui Dumnezeu vrea să I se răspundă îndată, fără nici o șovăială. Mai multă bucurie face lui Dumnezeu răspunsul imediat la chemarea Lui, chiar dacă nu ești pregătit, decât amânarea cu pretextul de a te pregăti. Fapta bună cerută de Dumnezeu trebuie săvârșită imediat.

Citește în continuare „Răspunde chemării lui Dumnezeu !”

Lucrarea lui Dumnezeu în lume

untitSfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 161-162

„Când spune: Eu sunt Cel ce am întocmit lumina și am făcut întunericul (Isaia 45, 7), Dumnezeu Se arată pe Sine Creator al zidirii, dar nu autor al răului. Ca să nu crezi cumva că altul este creatorul luminii și altul creatorul întunericului, a spus că El este Făcătorul și Meșterul a două elemente aparent potrivnice în natură, ca să nu cauți un alt creator pentru foc, altul pentru apă, altul pentru aer și altul pentru pământ, pentru că aceste elemente sunt aparent contrare în virtutea contrarietății calităților lor. Unii, pornind de la această idee, au căzut în politeism. Dumnezeu face pace și zidește rele (Isaia 45, 7). Face pace mai cu seamă în tine, când îți liniștește mintea printr-o învățătură bună și-ți potolește patimile care se ridică împotriva sufletului. Zidește rele, adică le preschimbă și le aduce într-o stare mai bună, în așa fel că încetează de a mai fi rele și îmbracă natura binelui. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule (Psalmi 50, 11), adică: Nu-mi crea acum inima, ci înnoiește inima mea cea învechită din pricina răutății, și: Ca din cei doi să zidească un om nou (Efeseni 2, 15); aici cuvântul să zidească nu are sensul unei aduceri de la neființă la ființă, ci al unei pre­schimbări în bine a celor deja existente; și: Dacă cineva este în Hristos, este făptură nouă (II Corinteni 5, 17); și, iarăși, Moise spune: Nu este oare Acesta Însuși Părintele tău Care te-a agonisit, te-a făcut și te-a zidit? (Deuteronom 32, 6); faptul că aici cuvântul zidire este așezat după cuvântul facere ne arată lămurit că termenul zidire, ca de cele mai multe ori unde este întrebuințat acest cuvânt, are sensul unei îmbunătă­țiri. Deci, când Dumnezeu face pace, face pace în a zidi pe cele rele, adică a le transforma și a le aduce spre o stare mai bună. Apoi, dacă înțelegi prin cuvântul pace ușurarea ce o avem la terminarea războaielor, iar prin cuvântul rele toate necazurile și nenorocirile ce însoțesc războaiele, (…) atunci spunem că toate acestea se întâmplă prin dreapta judecată a lui Dumnezeu, Care pedepsește prin războaie pe cei vrednici de pedeapsă.”

Citește în continuare „Lucrarea lui Dumnezeu în lume”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-31

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IX, 23-27)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!“

Apostolul Zilei: 2023-10-31

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni
(II, 20-23; III, 1-3)

Fraților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.

Iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui

Cine a făcut iadul? - Episcopia Slatinei și RomanațilorCând e vorba de iad, de pogorârea Domnului Hristos la iad, noi înțelegem că S-a pogorât la cea mai de jos posibilitate de existență. La drept vorbind, pentru că nu ni se spune cine a creat iadul, noi credem că iadul l-au creat cei vrednici de iad. Fiecare ajungând la un zbucium sufletesc de pe urma păcatelor făcute, ajunge și la o stare de iad. Și atunci iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui. Și atunci cine l-a creat? Și l-a creat el luiși. Iadul e o pedeapsă, dar o pedeapsă pe care ți-o dai ție însuți.

Citește în continuare „Iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui”

Vrei liniște interioară ?

matei-10-23-31-trimiterea-la-propovaduire-si-pericolele-intampinate-219056Dacă vrei liniște interioară și sănătate sufletească cât trăiești pe pământ, dacă vrei și fericirea veșnică în Ceruri, atunci chivernisește-ți patimile, ascultând de vocea conștiinței tale. Dacă te guvernează patimile, nu te vei bucura decât de greutăți, amărăciune și mustrarea conștiinței în viața aceasta, și de iadul veșnic în cea de dincolo.

Citește în continuare „Vrei liniște interioară ?”

Nu te aștepta să învingi păcatul prin puterile tale

dsc_5989_0Nu te aștepta să învingi prin puterile tale păcatul, căci de la naștere ai fost pus în jugul lui, ești rob al lui. Te vei elibera de el doar dacă harul lui Dumnezeu te va întări. Și chiar și această bună intenție trebuie sădită în tine de Domnul, cu harul Său. Dacă izvorul nu izvorăște apă, râul va seca. Dacă harul dumnezeiesc nu-l întărește, omul seacă duhovnicește.

Citește în continuare „Nu te aștepta să învingi păcatul prin puterile tale”

Sfârșitul lumii, o mare ispită duhovnicească

„- Când vine, părinte, sfârșitul lumii?

– Păi, Dumnezeu n-are altă treabă decât să stabilească data, ora și minutul când vine sfârșitul lumii, ca să-l știi dumneata?”

Citește în continuare „Sfârșitul lumii, o mare ispită duhovnicească”

Cum ne îngrijim de rugăciune ?

untitSfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvinte despre rugăciune, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 298

„Fiindcă lucrul cel mai mare dintre toate este rugăciunea, grija cea mai mare ei trebuie să i se arate, ca nu cumva să sufere vătămare din partea celui rău. Pentru că, cu cât cineva arată grija de un mare bun, pe atât îl atacă cel viclean cu și mai mare stăruință. Un astfel de om va trebui să arate multă vigi­lență, ca și mai mult, zi de zi, să se arate roadele stăruinței sale în rugăciune, (adică) iubirea, smerenia, simplitatea și bunătatea, ca progresul său întru cele duhovnicești să se facă vădit și să cheme și pe alții la un zel egal. Dumnezeiescul Apostol (ne învață) să stăruim în rugăciune și să ne rugăm neîncetat (I Tesaloniceni 5, 17), iar Domnul (…) spune: Privegheați și vă rugați (Matei 26, 41). (…) Dar, stăruind cineva în rugăciune și luând asupră-și un lucru atât de important, dator este să dea luptă mare și neșovăielnică, pentru ca să înfrângă piedicile (ce vin în calea) rugăciunii: somnul, indiferența, greutatea trupului, nălucirea gândurilor, instabilitatea minții și toate uneltirile celui rău – să treacă prin necazuri și peste războiul pe care duhurile cele viclene îl duc cu mânie împotriva lui, împiedicându-i sufletul să caute neîncetat adevărul și pe Dumnezeu și să se apropie de Hristos.”

Citește în continuare „Cum ne îngrijim de rugăciune ?”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-30

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IX, 18-22)

n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.

Apostolul Zilei: 2023-10-30

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni
(II, 13-20)

Fraților, pe voi, care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-vă toate greșelile; ștergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, și l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, dezbrăcând (de putere) începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. Nimeni, deci, să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos. Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească, în loc să se țină strâns de capul de la care trupul tot – prin încheieturi și legături, îndestulându-se și întocmindu-se – sporește în creșterea lui Dumnezeu. Dacă, deci, ați murit, împreună cu Hristos, față de înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea?

Cădere şi restaurare

untitÎn vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Luca 8, 41-56 Duminica a XXIV-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair) 

Citește în continuare „Cădere şi restaurare”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-29

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 41-56)

I2n vremea aceea a venit la Iisus un bărbat, al cărui nume era Iair; şi acesta era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să vină în casa lui. Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi aceea era pe moarte. Şi pe când Se ducea El, mulţimile Îl îmbulzeau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi-şi cheltuise toată averea cu doctorii şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, s’a apropiat de El prin spate, s’a atins de poala hainei Lui şi îndată i s’a oprit scurgerea sângelui. Şi a zis Iisus: „Cine este cel ce s’a atins de Mine?“ Dar cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: „Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine s’a atins de Mine?…“. Iar Iisus a zis: „S’a atins de Mine cineva. Căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine“. Atunci femeia, văzând că n’a rămas tăinuită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor din ce pricină s’a atins de El şi cum de’ndată s’a tămăduit. Iar El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“ Şi pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învăţător“. Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; tu crede numai, şi ea se va mântui“. Şi venind în casă, n’a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: „Nu plângeţi; n’a murit, ci doarme“. Şi ei Îl luau în râs, ştiind că ea a murit. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“ Şi s’a întors duhul ei, şi ea în chiar clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să i se dea să mănânce. Şi părinţii ei au rămas încremeniţi. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s’a petrecut.

Apostolul Zilei: 2023-10-29

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(II, 14-22)

Fraților, Hristos este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia. Și, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe, și pace celor de aproape; că prin El avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.

Șapte însușiri necesare unei soții

botez-romanesc-biserica-nasa28722x1024291. Ca soţie, nu trebuie niciodată, repet niciodată să subestimezi puterea cuvintelor tale în vorbirea ta cu soţul tău. Tu trebuie să fii prima sursă de încurajare. Cuvintele pe care le spui soţului şi despre el în faţa altora au mai multă greutate decât ţi-ai imagina vreodată!

Citește în continuare „Șapte însușiri necesare unei soții”

Femeile însărcinate să se împărtășească mai des

90692946_2519321298174517_4519344857218547712_nViitoarea mamă trebuie să fie foarte liniştită şi împăcată ‒ şi pentru ca anormalele capricii de care dau dovadă în mod obişnuit gravidele să nu influențeze în rău inima ei, să nu o păgubească, femeile care se pregătesc de naştere trebuie să se împărtăşească mai des cu Sfintele lui Hristos Taine.

Citește în continuare „Femeile însărcinate să se împărtășească mai des”

Dragostea conjugală nu reprezintă un impediment în atingerea sfințeniei

117Caracterul de sfinţenie al căsătoriei, definit în epistolele apostolice, cuprinde şi relaţiile intime dintre soţi, care se completează reciproc şi se iubesc: „Şi cei doi vor fi un singur trup”. Acest moment, poate cel mai sacru din viața soţilor, poate atinge culmile sfinţeniei, dacă reprezintă finalul şi simbolul apropierii lor sufleteşti şi trupeşti. Aceasta constituie o etapă aparte în relaţiile dintre ei. Uneori putem observa cum ochii tinerilor căsătoriţi se luminează de un nou fel de dragoste şi de bucurie. Pentru acest dar minunat ei trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu, amintindu-şi mereu că „toate sunt foarte bune şi că bărbat şi femeie a făcut Dumnezeu pe om” (canonul 51 din Pravilele Apostolice).

Citește în continuare „Dragostea conjugală nu reprezintă un impediment în atingerea sfințeniei”

Binele și răul

untitSfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Convorbire cu părintele Teodor, Cap. III, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 398-399

„Toate cele din lumea aceasta sunt de trei feluri: bune, rele și mijlocii. Trebuie să cunoaștem ce este în chip propriu bun, rău și mijlociu, pentru ca, întărită cu adevărata știință, credința noastră să iasă învingătoare în toate încercările. În lucrurile omenești nu trebuie să credem că există ceva bun în afară de virtute, care, singura ducân­du-ne, cu sinceră credință, către cele dumnezeiești, ne ține neîncetat în strânsă legătură cu binele cel neschimbat. Dimpotrivă, nu trebuie să spunem că este rău decât păcatul, care singur este în stare să ne despartă de Bunul Dumnezeu și să ne unească cu diavolul cel rău. Mijlocii sunt cele care pot înclina într-o parte sau alta, după sentimentul și judecata celui ce le folosește. Socotește între acestea din urmă bogăția, puterea, cinstea, forța trupească, sănătatea, frumusețea, viața însăși sau moartea, sărăcia, slăbiciunea corpului, injuriile și altele ca acestea care, după felul sau dispoziția celui ce le folosește, aduc cele bune, sau cele rele.”

Citește în continuare „Binele și răul”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-28

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 1-10)

I2n vremea aceea, într’o sâmbătă – a doua după Paşti – Iisus trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice şi le mâncau frecându-le’n palme. Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceţi ce nu se cuvine a face sâmbăta?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n’aţi citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el: cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii-înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii“. Şi le spunea: „Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei!“ Şi a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. El însă le ştia gândurile şi i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s’a ridicat şi a stat. Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Şi privindu-i pe toţi de jur-împrejur, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!“ Iar el a făcut aşa, şi mâna i s’a făcut sănătoasă.

Apostolul Zilei: 2023-10-28

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Corinteni
(III, 12-18)

Fraților, având, deci, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, și nu ca Moise, care își punea un văl pe fața sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător. Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci, până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, de vreme ce el se desființează prin Hristos; deci, până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne preschimbăm în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut !”

Ne apropiem cu pași repezi de finalul pelerinajului de anul acesta de la Sfântul Cuvios Dimitrie. Este uimitor cum un sfânt aproape necunoscut în timpul vieții lui pământești din sudul Dunării a reușit să influențeze, la fel ca Sfânta Parascheva în Moldova, viața bisericească din Capitală și nu numai. Prin sălășluirea moaștelor sale în Catedrala Patriarhală, Cuviosul Dimitrie inspiră cu prezența sa discretă întreaga activitate și lucrare a Patriarhiei Române. În zilele dedicate cinstirii moaștelor sale, ierarhii români se reunesc în Capitală și își prezintă ofranda lor către Cuvios. Am putea spune că Ortodoxia universală se manifestă la București prin prezența ierarhilor din alte Biserici surori și în special a unor odoare și icoane prețuite de frații ortodocși de pe alte meleaguri. Față de această panortodoxă cinstire de care se bucură Sfântul Cuvios Dimitrie, întregită de șirurile nesfârșite de pelerini care așteaptă să îi sărute semnele proslăvirii lui în ceruri – sfintele moaște, rămâne în contrast viața pământească smerită, sărăcăcioasă în informații, a acestui Cuvios. Și de aici, ne punem întrebarea. Potrivit cărei înțelepciuni, persona­lități ale Bisericii care au avut o viață foarte vizibilă și îndeobște cunoscută, dintre care unii sunt ierarhi, asceți, teologi fundamentali cu roluri importante în Sinoade, peste care nu se poate trece, nu sunt cinstiți cu atâta evlavie, ba unii, cum sunt Evangheliștii, nici măcar nu au cruce roșie în ziua lor din calendar? De ce, în schimb, un sfânt a cărui viață pământească se pierde în anonimat este cinstit cu atâta evlavie și cu o mobilizare impresionantă?

Citește în continuare „„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut !””

Istoricul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, din Epistola I către Timotei, „evlavia este cel mai mare câștig” pe care îl poate avea creștinul autentic. Întrebat ce-l ajută pe om să dobândească evlavia, Sfântul Paisie Aghioritul a răspuns: „Cunoașterea Sfinților ținutului nostru, ai țării noastre, ca să-i iubim și să ne legăm de ei”. Poporul român și-a exprimat evlavia față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou încă din momentul aducerii moaștelor sale la București, cunoscând că Dumnezeu, în urma rugăciunilor către alesul Său, Cuviosul Dimitrie, a făcut ca „focul războiului și al robiei să se stingă, pe vrăjmași cu rușine i-a întors și boala ciumei ca un fum a pierit”

Citește în continuare „Istoricul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor”

Virtuțile celor care Îl urmează pe Hristos

untitSfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 211-212

„(…) Că pentru Hristos dragostea valorează totul. Ea este mama tuturor bunătăților, semnul de recu­noaștere al ucenicilor Lui (Ioan 13, 35), ține strâns legate pe toate cele ale noastre, este trebuincioasă tuturor. Pe bună dreptate, deci, Hristos taie cu multă tărie rădăcinile și izvoarele urii, că ele vatămă dragostea. Nu socoti, deci, o exagerare cuvintele lui Hristos, ci gândește-te la faptele mari săvârșite prin îndeplinirea acestor porunci și minunează-te de blândețea acestor legi! Nimic nu-I este atât de drag lui Hristos ca unirea și legătura în dragoste a unora cu alții. De aceea și El Însuși și prin ucenicii Lui – și prin cei din Noul Testament, și prin cei din Vechiul Testament – vorbește foarte mult de porunca dragostei, răzbunând și pedepsind aspru pe cei ce o dispre­țuiesc. Desființează dragostea și ai adus și înrădăcinat în lume păcatul. De aceea și spunea Hristos: Când se va înmulți fărădelegea, se va răci dragostea multora (Matei 24, 12). Așa a ajuns Cain ucigaș de frate, așa Isav, așa frații lui Iosif! Așa au năvălit pe lume o mulțime de nenorociri! Pentru că s-a răcit dragostea!”

Citește în continuare „Virtuțile celor care Îl urmează pe Hristos”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-27

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IX, 12-18)

I2n vremea aceea cei doisprezece ucenici au venit la Iisus şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu“. Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce“. Şi ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta“. Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci“. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii. Şi au mâncat şi s’au săturat toţi; şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri pline de fărâmituri. Şi a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“

Apostolul Zilei: 2023-10-27

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni
(II, 1-7)

Fraților, vreau să știți cât de mare luptă am pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru toți câți n-au văzut fața mea în trup, ca să se mângâie inimile lor, și ca ei, strâns uniți în iubire, să aibă belșugul deplinei înțelegeri pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl și a lui Hristos, întru Care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înșele prin cuvinte amăgitoare. Fiindcă deși cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă și văzând buna voastră rânduială și tăria credinței voastre în Hristos. Deci, precum ați primit pe Hristos Iisus, Domnul, așa să umblați întru El, înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire.

Răsplata mucenicilor

untitSalvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Cartea a III-a, VI, 22, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 222

„(…) Creștinii, care au urcat treptele persecuțiilor până la intrarea palatului ceresc, făcându-și scări oarecum din băncile de tortură și din grătarele rugurilor de martiraj.”

Citește în continuare „Răsplata mucenicilor”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-26

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IX, 7-11)

I2n vremea aceea, când de toate cele petrecute despre Iisus a auzit Irod tetrarhul, era în nedumerire; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi; iar de către alţii, că Ilie s’a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă. Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S’a dus într’un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. Dar când au aflat mulţimile, s’au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca.

Apostolul Zilei: 2023-10-26

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Timotei
(II, 1-10)

Fiule Timotei, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus, şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care l-a adus la oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, pentru că Domnul îţi va da pricepere în toate. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea, toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.

Cu răbdarea, treci marea vieții

Barcă arabă tradiţională cu pânze (sambuk) - Animație 3D - Predare și  învățare Digitală MozaikCe este un creștin? Ce trebuie el să aibă? Desigur, trebuie să aibă multă răbdare în toate. Drumul care-i călăuzește pe călători către cetatea Raiului este în întregime presărat cu ghimpi; cei ce călătoresc pe el vor sângera.

Citește în continuare „Cu răbdarea, treci marea vieții”

Rugăciunea neîncetată – să le facem pe toate ca pentru Dumnezeu

cuvintele-lui-hristosDe câte ori vă dogoriți de arșița soarelui de vară și răbdați cu multă sudoare în osteneala sfintei ascultări, pentru dragostea lui Dumnezeu și folosul aproapelui; de câte ori vă aflați în chilie, făcându-vă canonul de metanii și de închinăciuni cu rugăciunea în minte, sau citind Viețile Sfinților și învățăturile Sfinților Părinți, spre a vă folosi de ele.

Citește în continuare „Rugăciunea neîncetată – să le facem pe toate ca pentru Dumnezeu”

Epitrahilul sufletelor

„Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său pentru preoții Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veșmintelor lui” – aceasta este rugăciunea pe care fiecare preot este dator să o rostească atunci când îmbracă epitrahilul. Nici o slujbă în Biserică nu se poate face fără acest veșmânt liturgic, de la cele mai mici la cele mai mari. La unele slujiri liturgice, preotul îmbracă mai multe veșminte, dar la nici una nu lipsește epitrahilul. Și cum în Biserică nimic nu se face fără rost, la fel este și acest obicei. Rugăciunea este inspirată de Psalmul 132, cel mai scurt din toată cartea Psaltirii: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac” (132, 1-3).

Citește în continuare „Epitrahilul sufletelor”

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”

Cea mai cunoscută rugăciune în lumea creştină este Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească. Această rugăciune ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos, după cum ne relatează Sfânta Evanghelie: „voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13).

Citește în continuare „„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri””

Potolirea mâniei

untitSfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 27, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 179

„Ava Paesius își ducea viața retras într-un pustiu nemărginit. Venind la el Ava Ioan, superiorul unei mari mănăstiri cu mulți monahi, l-a cercetat, ca pe un vechi frate, cum și-a petrecut toți acești patruzeci de ani, de când, despărțit de lume, n-a mai fost tulburat de nici un frate în pus­tie.
«- Soarele, a răspuns el, nu m-a văzut niciodată mâncând».
«- Și nici pe mine mâniat, a replicat celălalt.»”

Citește în continuare „Potolirea mâniei”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-25

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 22-25)

I2n vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“

Apostolul Zilei: 2023-10-25

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni
(I, 18-23)

Fraților, Hristos este capul trupului, adică al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate, că în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinătatea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Și pe voi, care oarecând erați înstrăinați și vrăjmași, având mintea voastră la fapte rele, de acum v-a împăcat, prin moartea (Fiului Său), în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinți, fără de prihană și nevinovați, dacă, într-adevăr, rămâneți întemeiați în credință, întăriți și neclintiți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer și al cărei slujitor, eu, Pavel, m-am făcut.

Egoismul – boală a sufletului

raul putere asupra noastraOmul e mereu bolnav și cu trupul, și cu sufletul. După căderea lui Adam, în sufletele noastre au intrat microbii păcatelor, care au atras după sine moartea. Cu rare excepții, cancerul patimilor se dezvoltă nestingherit în sufletele noastre, avându-și rădăcinile adânc implantate în egoismul nostru.

Citește în continuare „Egoismul – boală a sufletului”

Cum putem lupta cu egoismul ?

pacea-le-implineste-pe-toateMai întâi de toate, să ne dăm seama că suntem egoişti şi, observând lucrul acesta, să cerem de la Dumnezeu să ne înmoaie inima, să fim mai buni, să ne fie ruşine că suntem egoişti. Egoismul este o realitate pentru mulţi. Toţi suntem, într-un fel, egoişti.

Citește în continuare „Cum putem lupta cu egoismul ?”

Când banii nu sunt folosiți bine …

untitSfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 269-270

„…mulți oameni nu-și au locuința într-un singur loc și de multe ori nici nu vor sau nu pot să locuiască în altă parte, pentru că-i împiedică fie alte afaceri, fie boli trupești, dar vor să aibă pretutindeni și, ca să spun așa, în toate orașele, monumente ale lăcomiei lor, vor să aibă în toate coloane nemuritoare ale răutății lor; nu-și dau seama că-și pun pe capetele lor păcatele săvârșite cu adunarea celor averi, povară grea și cu anevoie de purtat; nu-și dau seama că desfătarea cu averi va trece altora, nu numai după ce pleacă de pe lumea asta, ci chiar și înainte de plecarea de aici. Dar chiar dacă nu li s-ar lua fără voia lor averile, totuși i le smulg, ca să spun așa, cei ai lui și le risipesc pe toate, iar lor nu le rămâne pentru desfătare nici cea mai mică parte. Dar pentru ce vorbesc eu de desfătare? Chiar de ar voi unii ca aceștia să se desfăteze cu toate averile lor, tot nu pot, că n-au decât un singur stomac pentru atâta mulțime de averi.”

Citește în continuare „Când banii nu sunt folosiți bine …”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-24

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 1-3)

I2n vremea aceea a început Iisus a umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi erau cu El cei doisprezece şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod –, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.

Apostolul Zilei: 2023-10-24

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Coloseni
(I, 1-11)

Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, sfinților și credincioșilor frați întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos! Mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea ce aveți către toți sfinții, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum și în toată lumea, aduce roadă și sporește întocmai ca la voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu, precum ați primit învățătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos, și care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul. De aceea și noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoașterea voii Lui, întru toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească, ca voi să umblați cu vrednicie întru Domnul, plăcuți Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun și sporind în cunoașterea lui Dumnezeu, întăriți fiind cu toată puterea, după tăria slavei Lui, spre toată stăruința și îndelunga-răbdare, cu bucurie.

Deserturi cu cremă de fistic

Fisticul de bucură de popularitate nu doar pentru gustul său plăcut, ci şi pentru beneficiile aduse sănătăţii. Conţine l-arginină, un aminoacid care face arterele mai flexibile şi împiedică formarea cheagurilor de sânge, prevenind atacul de cord. Este utilizat în bucătărie la diverse preparate, dulci sau sărate.

Citește în continuare „Deserturi cu cremă de fistic”

Ceaiul verde, un excelent epurator al radicalilor liberi

Ceaiul verde a fost cultivat prima dată în China și primul care l-a băut sub formă de infuzie a fost împăratul Shennong cu aproape 3.000 de ani înainte de Hristos. În secolul al VIII-lea a ajuns în Japonia, şi, treptat, a în­ceput să fie consumat de către toți japonezii, astfel că astăzi ceaiul verde este asociat mai degrabă cu Japonia decât cu China. Numeroase studii științifice demonstrează beneficiile pe care le are asupra organismului, fiind bogat în antioxidanți.

Citește în continuare „Ceaiul verde, un excelent epurator al radicalilor liberi”

Dragostea nu se arată cu adevărat decât prin fapte

cruce lemn si floareSă-L iubim pe Dumnezeu și să săvârșim faptele milei pentru om. Faptele milei sunt cele arătate la Matei 25, 35-36; 42-43, adică: a hrăni pe cel flămând, a da apă celui însetat, a îmbrăca pe cel gol, a îngriji pe cei bolnavi, a cerceta pe cei din închisori, a îngropa pe cel mort. Acestea sunt faptele milei trupești.

Citește în continuare „Dragostea nu se arată cu adevărat decât prin fapte”

Esența creștinismului este iubirea

117În cei care se aseamănă mai mult cu Domnul Iisus se găsesc înmănunchiate toate însușirile Lui, dar mai ales dragostea neschimbată. Dragostea lui Dumnezeu este minunată, nu numai fiindcă ea este dusă până la capăt, ci mai ales pentru că este dusă până la capăt pentru toți, chiar și pentru vânzătorul Său, chiar și pentru călăii Săi. Această dragoste n-a făcut rău nimănui, nici măcar nu a dorit răul nimănui, căci Dragostea știe să le facă pe toate, numai răul nu știe să-l facă.

Citește în continuare „Esența creștinismului este iubirea”

„Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului ?”

274035376_1841268259415613_5464727663626146132_nSpunea cineva că părintele Stăniloae l-a întrebat pe un candidat la doctorat: „Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului?”. N-a întrebat ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care ești în Biserica Domnului și cinstești pe Maica Domnului, ce simți tu atunci când cinstești pe Maica Domnului?

Citește în continuare „„Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului ?””

Plânsul care spală păcatele

untitSfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 176-177

„Deși toți oamenii socot că trebuie invidiați cei ce sunt necontenit veseli, totuși Hristos, în loc să-i fericească pe aceștia, îi fericește pe cei mâhniți, pe cei săraci, pe cei ce plâng, spunând așa: Fericiți cei ce plâng (Matei 5, 4), cu toate că toți oamenii îi nefericesc pe aceștia. De aceea Hristos, înainte de a da aceste învățături, a făcut minuni, pentru ca să găsească crezământ cuvintele Sale. Și iarăși, în această fericire Hristos n-a vorbit îndeobște de cei care plâng pentru fel de fel de pricini, ci de cei ce plâng pentru păcatele lor. Orice alt plâns este oprit cu strășnicie, cum este plânsul pentru vreunul din bunurile acestei lumi. Aceasta a arătat-o și Pavel zicând: Întristarea după lucrurile lumii aduce moarte; dar întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, fără părere de rău (II Corinteni 7, 10). Aici Hristos fericește pe cei întristați după Dumnezeu; și nu vorbește de cei întristați puțin, ci de cei tare întristați. De aceea nici n-a spus: cei ce se întristează, ci cei ce plâng. (…) – Și care le e răsplata? Că aceia se vor mângâia (Matei 5, 4).”

Citește în continuare „Plânsul care spală păcatele”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-23

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 36-50)

n vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Apostolul Zilei: 2023-10-23

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(IV, 10-23)

Fraților, m-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăși purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o și aveați, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca și cum aș duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belșug și în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Care mă întărește. Însă bine ați făcut că ați împărtășit cu mine necazul. Doar și voi știți, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat și de primit, decât voi singuri. Pentru că și în Tesalonic, o dată și a doua oară, mi-ați trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisosește, în folosul vostru. Am de toate și am și de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ați trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăția Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu și Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor. Amin! Îmbrățișați în Hristos Iisus pe toți sfinții. Vă îmbrățișează pe voi frații care sunt împreună cu mine. Vă îmbrățișează toți sfinții, mai ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!

Dumnezeu poartă de grijă fiecărui om

untitÎn vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileei. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus. Luca 8, 26-39 Duminica a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) 

Citește în continuare „Dumnezeu poartă de grijă fiecărui om”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-22

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 26-39)

I2n vremea aceea a ajuns Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci în morminte. Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuieşti…“. Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi’n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. Şi l-a întrebat Iisus: „Care-ţi este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s’a repezit de pe stâncă’n lac şi s’a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s’a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă cele întâmplate şi au venit la Iisus; şi pe omul din care ieşiseră demonii l-au găsit îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus; şi s’au înspăimântat. Şi cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S’a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând: „Întoarce-te la casa ta şi spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine“. Şi a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el.

Apostolul Zilei: 2023-10-22

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(II, 4-10)

Fraților, Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morți prin păcatele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos: prin har sunteți mântuiți! Și împreună cu Hristos Iisus, ne-a înviat și împreună ne-a așezat întru ceruri, ca să arate în veacurile viitoare covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Deci, în har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Femeia credincioasă sfințește bărbatul necredincios

ioan-14-10-21Mulți bărbați, din toate timpurile și locurile, mărturisesc că s-au întors la Hristos, că au lăsat înșelăciunea și păcatul, și au venit la adevăr și lumină, că au luat drumul harului, că s-au izbăvit de patimile tiranice datorită soțiilor lor creștine. Acestea s-au făcut instrumentele lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. De aceea Îl și preaslăvesc pe Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel de soții creștine.

Citește în continuare „Femeia credincioasă sfințește bărbatul necredincios”

Cum poate fi adus și soțul la credință ?

oare-cine-a-spart-geamul_w653_h800_q99Dar cum îşi poate ea îndeplini această meni­re? Situaţia ei o ajută şi în acest caz, şi ea poate realiza în tăcere schimbarea mântuitoare ce nu ar putea fi realizată prin nici un fel de îndemnuri. Să presupunem că soţul ei şovăie între cre­dinţă şi necredinţă, sau priveşte cu nepăsare lucrarea mântuirii sale pentru că este absorbit de preocupările vieţii sociale, sau este furat de sminteli şi de îndoială – şi iată că alături vede un om care trăieşte în duhul credinţei. Soţia triumfă: ea săvârşeşte mântuirea soţului său. Ast­fel, ea nu propovăduieşte despre Mântuitorul, ci Îl întrupează în viaţa sa; nu-l învaţă pe soţul său adevărurile Evangheliei, ci prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin toată rânduiala vieţii sale în­rădăcinează în el adevărurile acestea. Fără să ex­plice teoretic adevărurile acestea, ea îl face pe so­ţul ei să le simtă.

Citește în continuare „Cum poate fi adus și soțul la credință ?”

Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătoșilor

untitSfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creştinilor, XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 46

„Pentru ce am mai aminti aici de mulțimea nenumărată a celor ce şi-au schimbat viața lor de desfrâu când au aflat de această învățătură? Căci Hristos nu a chemat la pocăință nici pe cei drepți şi nici pe cei cumpătați, ci pe cei nelegiuiți, pe cei vicioşi şi pe cei nedrepți. El a zis: N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoşi la pocăință (Luca 5, 32). Căci Părintele cel ceresc vrea mai degrabă pocăința păcătosului decât pedepsirea lui.”

Citește în continuare „Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătoșilor”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-21

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(V, 27-32)

I2n vremea aceea, pe când trecea, Iisus a văzut un vameş, cu numele Levi, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!“ Şi lăsând totul, acesta s’a ridicat şi I-a urmat. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau şi ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă“.

Apostolul Zilei: 2023-10-21

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Corinteni
(I, 8-11)

Fraților, nu voim ca voi să nu știți de necazul nostru, care ni s-a făcut în Asia, că peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiați, încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viață. Ci noi, în noi înșine, ne-am socotit ca osândiți la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morți, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește, și în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, ajutându-ne și voi cu rugăciunea voastră pentru noi, așa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulțumire, adusă de către mulți pentru noi.

Să ne întâlnim la poarta Raiului !

Imaginează-ți: Ai Murit Și Dumnezeu Te Întreabă „Cum A Fost În Rai?”Părintele Paisie era înainte de toate un părinte al iertării și al binecuvântării, când era prea obosit (uneori în posturi nici nu se mai putea scula de pe pat), tot timpul binecuvânta. Cum auzea ușa deschizându-se, începea să binecuvânteze: „Domnul Dumnezeu…”. Cum auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele sale.

Citește în continuare „Să ne întâlnim la poarta Raiului !”

55 de sfaturi pentru o viață creștină

13513727 - old metal keys on vintage bookOdată, părintelui Thomas Hopko, preot şi teolog trecut la cele veşnice în 2015, celui care a fost multă vreme decanul Institutului Teologic Ortodox Sfântul Vladimir din New York, i s-a cerut să facă o listă simplă şi scurtă cu cele esenţiale vieţii noastre creştine. Cum trebuie să trăiască un creştin?

Citește în continuare „55 de sfaturi pentru o viață creștină”

Dumnezeu a creat cerul şi pământul

Dumnezeu a creat cerul şi pământul 273059În primul verset al Bibliei Sfântul Proroc Moise scrie: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facerea 1, 1). Din acest verset biblic ştim că Dumnezeu este Creatorul cerului şi al pământului. De la începutul Bisericii, Sfinţii Părinţi s-au străduit să explice creştinilor textele biblice, începând cu prima afirmaţie a Sfintei Scripturi.

Citește în continuare „Dumnezeu a creat cerul şi pământul”

Hristos – Arhetipul bunătăților

untitSfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83 c-d, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 224-225

„Cuvântul îi pregătește, prin nădejde ca, primind Arhetipul bună­tă­ților, să se însuflețească și să se facă icoane vii ale lui Hristos, ba mai mult, aceiași cu El, după har sau asemănare. Dar poate și Însuși Domnul, dacă nu pare unora cuvântul greu de purtat, e numit aici de purtătorul-de-Dumnezeu-învă­țător, «înainte-mergător» al Său Însuși, ca Cel ce Se descoperă pe Sine, proporțional cu cei ce-L primesc, prin Vechiul și Noul Testament, mergând Însuși înaintea Sa prin ghicituri, cuvinte și tipuri și, prin acestea, călăuzind spre adevărul din afară de acestea. Aceasta o mărturisește Însuși Domnul prin cuvintele Sale, prin care a spus: încă multe am a vă spune, dar nu le puteți purta acum (Ioan 16, 12). Prin aceasta a indicat învățătura mai înaltă decât cea anterioară, dar inferioară față de cea de după ea, care li se va da despre El prin Duhul dumnezeiesc. De aceea cu dreptate a adăugat: Dar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi întru tot adevărul (Ioan 16, 13). Iar în altă parte zice: Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului (Matei 28, 26). Aceasta nu pentru că după aceea nu va mai fi deloc cu ei, ci pentru că va fi mai mult decât Cel mai de jos pe care L-am cunoscut, având să Se facă cunoscut după puterea lor. Căci fiind pururea la fel pentru Sine și neprimind nici o prefacere prin schimbare, nici vreo creștere sau micșorare, li Se va face tuturor toate, pentru covârșirea bunătății: smerit, celor smeriți, înalt, celor înalți și Dumnezeu prin fire, celor îndumnezeiți pentru El. Astfel, toate chipurile și tainele proniei referitoare la om din veacul de față, fie ele cât de mari, sunt o anticipare și o preînchipuire a celor viitoare. Deci și cuvântul Domnului, pe care îl putem cuprinde acum, comparat cu cel mai tainic ce li se va da ucenicilor (sau prima Lui venire, comparată cu cea de-a doua), ne apare ca un înainte-mergător al Său. Căci El arată de fapt în Sine, dar în chip întunecos, după puterea primitorilor, dar nu descoperă acum toate tainele ce le are în chip tăcut ascunse în Sine, pentru faptul că sunt cu totul neîn­țelese făpturii. Căci tot ce cade, cum s-a zis, sub litere și cuvinte, chiar dacă e inteligibil prin sine și chiar dacă e duhovnicesc, față de ceea ce nu cade deloc sub litere și rostire, are rolul de glas față de cuvântul pur.”

Citește în continuare „Hristos – Arhetipul bunătăților”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-20

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 31-35)

Zis-a Domnul: oare cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii zicând: Din fluier v’am cântat şi n’aţi jucat; de jale v’am cântat şi n’aţi plâns. Că a venit Ioan Botezătorul nemâncând pâine şi nici bând vin, şi spuneţi: Are demon! A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi spuneţi: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi-al păcătoşilor!… Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei“.

Apostolul Zilei: 2023-10-20

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(III, 8-19)

Fraților, toate le socotesc că sunt pagubă, față de înălțimea cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc și să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credința în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinței, ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și să fiu primit părtaș la pătimirile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morți. Nu (zic) că am și dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraților, eu încă nu socotesc să o fi cucerit. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. Așadar, câți suntem desăvârșiți aceasta să gândim; și, dacă gândiți ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi și aceea. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm același dreptar, să gândim la fel. Fraților, faceți-vă urmăritorii mei și uitați-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveți pildă pe noi. Fiindcă mulți, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun și plângând, se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos. Sfârșitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rușinea lor, ca unii care au în gând cele pământești.

Da, Maică, te preamărim !

269980208_2992880930936767_6364405872399965130_nVorbim cu Maica Domnului și-i spunem: Da, Maică, te preamărim! Te preamărim pentru că „ești mai cinstită decât heruvimii”, adică mai cinstită decât cei care sunt în apropierea lui Dumnezeu, ființele cerești care se numesc heruvimi și care aduc mărire lui Dumnezeu. Mai sunt și alte ființe preamăritoare de Dumnezeu, din imediata apropiere a lui Dumnezeu, serafimii. Și zicem către Maica Domnului: „Ești mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”. Ești mai presus de heruvimi, ești mai presus de serafimi, pentru că „fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut” și de aceea, pe tine, „Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

Citește în continuare „Da, Maică, te preamărim !”

Fiul cel mare, mai risipitor decât fratele său ?

Pilda intoarcerii Fiului risipitor CrestinOrtodox.roA doua Duminică a Triodului ne prilejuiește reîntâlnirea cu unul din cel mai emoționante fragmente din dumnezeiasca Scriptură, pilda întoarcerii fiului risipitor. Păcat că în rânduiala noastră bisericească se citește această pericopă evanghelică doar o dată într-un an. Asta să nu ne împiedice însă ca, în tihna odăii noastre, să o recitim cât de des, deoarece respectivul fragment este pentru toți foarte prețios. Părinții Bisericii ne îndeamnă să vedem în el paradigma propriei existențe: ori de câte ori păcătuim, ne depărtăm de casa Tatălui, de Dumnezeu, iar când ne spovedim, imităm fericita revenire a celui sărăcit de averi care, prin smerenie și pocăință sinceră, a reintrat în bucuria Părintelui Ceresc.

Citește în continuare „Fiul cel mare, mai risipitor decât fratele său ?”

Neascultarea se vindecă doar cu dragoste

tânăr privind pe fereastră

Este important că unul dintre fundamentele lumii moderne este „ascultarea”. Idealul lumii contemporane nu este dragostea jertfelnică, nu realizarea de sine întemeiată pe slujire; omul a devenit măsura tuturor lucrurilor – individul al cărui scop este cariera, în primul rând, realizarea financiară. Acest ideal naşte parodierea tuturor virtuţilor creştine. Există expresii diavoleşti, măşti ale tuturor virtuţilor creştine.

Citește în continuare „Neascultarea se vindecă doar cu dragoste”

Cum să dobândim smerenia ?

untitSfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XX-a, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 302

„Cum vom dobândi, dar, smerenia cea mântuitoare?
(…) Dacă în toate împrejurările vieții vom pune în practică smerenia și dacă nu vom trece cu vederea nimic din ceea ce ne-ar putea păgubi. Că sufletul ia chipul ocupa­țiilor noastre, ia înfățișarea celor ce facem și se aseamănă cu ele. Să-ți fie dar deprinse cu smerenia și înfățișarea, și haina, și mersul, și statul, și hrana, și așternutul, și casa, și toate lucrurile din casă. Cuvântul, cântecul și vorba cu vecinii să fie mai degrabă măsurate decât îngâmfate. Nu-mi întrebu­ința vorbe umflate și meșteșugite, nici nu folosi glas afectat în cântecele tale. Nu fi mândru și grav în vorbirile tale, ci îndepărtează orice lăudăroșenie. Fii îndatoritor cu prietenii, blând cu slugile, răbdător cu cei care te supără, milostiv cu cei de jos. Mângâie pe cei năpăs­tuiți, ai grijă de cei în suferință; nu privi de sus pe nimeni; vorbește cu blândețe, răspunde cu bucurie celui ce te întreabă; fii binevoitor cu toată lumea; când vorbești, nu te lăuda și nici nu pune pe alții să te laude; nu primi cuvinte necuviincioase; ascunde, pe cât poți, însușirile și faptele tale bune; când păcătuiești, învinovățește-te și nu aștepta mustrările altora, ca să te asemeni omului celui drept.”

Citește în continuare „Cum să dobândim smerenia ?”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-19

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 17-30)

I2n vremea aceea a ieşit vestea despre Iisus în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur. Şi despre toate acestea i-au dat de veste lui Ioan ucenicii lui. Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi venind la El, bărbaţii I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“ Şi în ceasul acela El pe mulţi i-a vindecat de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzându-le, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce-aţi văzut şi-aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte; şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“. Iar după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?… Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce sunt în haine scumpe şi petrec în desfătări sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-#i va pregăti calea de dinaintea Ta. V’o spun Eu vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic întru împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii, s’au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii şi învăţătorii de lege, nebotezându-se de către el, au lepădat voia lui Dumnezeu faţă de ei.

Apostolul Zilei: 2023-10-19

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(III, 1-8)

Fraților, bucurați-vă întru Domnul! Ca să vă scriu aceleași lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos. Păziți-vă de câini! Păziți-vă de lucrătorii cei răi! Păziți-vă de tăierea împrejur, pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm întru Hristos Iisus și nu ne bizuim pe trup, deși eu aș putea să mă bizui și pe trup. Dacă vreun altul socotește că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult! La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminția lui Veniamin, evreu din evrei, după lege, fariseu; în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; în ce privește dreptatea cea din Lege, fără de prihană. Dar cele ce îmi erau mie câștig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, față de înălțimea cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc.

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu

clopote_41-522x350Cauza nerodirii cuvântului lui Dumnezeu în ziua de astăzi, nu este din vina persoanei care predică, nici pentru că nu se mai fac minuni și alte pricini care le spun oarecare în această privință, ci cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu, inima lor este bătută de grijile lumii și de draci și de patimi și nu mai prinde Cuvântul Domnului rădăcini, ori au inimile împietrite și Cuvântul Domnului numai puțin se oprește și se usucă, ori au inimile lor pline de interese materiale și nu numai atât, ci prinși și întunecați de ură și zavistie, de beție, de lăcomie, de fățărnicie, de viclenie și de toată răutatea și din cauza aceasta nu rodește în inima lor Cuvântul Domnului, că se înăbușă de aceste păcate pe care le găsește acolo în inima omului.

Citește în continuare „Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu”

Pune-ți ordine în rugăciune și-ți pui ordine în viață !

cuvintele-lui-hristosOrice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlinește-o pe asta, tătăcuță. Fântâna e adâncă, dar funia e scurtă și găleata e mică. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua.

Citește în continuare „Pune-ți ordine în rugăciune și-ți pui ordine în viață !”

Rânduiala duhovnicească este esențială pentru fiecare dintre noi

oare-cine-a-spart-geamul_w653_h800_q99În cărţile noastre de slujbă ‒ unii dintre dumneavoastră citiţi din ele ‒ aţi văzut că există anumite menţiuni. Când se face aşa, cum se face… La un moment dat, când slujba este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că Biserica nu urmăreşte osteneala şi îngreunarea vieţii omului, ci urmăreşte aducerea lui într-o rânduială.

Citește în continuare „Rânduiala duhovnicească este esențială pentru fiecare dintre noi”

Rugul aprins

În a doua carte a Bibliei, Ieşirea, în capitolul 3, Moise vorbeşte despre teofania pe care a trăit-o pe când „păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său”, la muntele lui Dumnezeu, Horeb (Ieşirea 3, 1). Aici, Domnul Se arată lui Moise în rug de foc: „Într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia” (Ieşirea 3, 2).

Citește în continuare „Rugul aprins”

Intensitatea și durata pocăinței

Marii Părinți ai Patericului se caracterizează și printr-o mare încredere în mila lui Dumnezeu, care nu este închisă în felurite reglementări aspre și aride. Cu toate acestea, marii bătrâni nu diminu­ează niciodată asceza și pocăința prin faptul că sunt neîncetat aspri cu ei, dar plini de compasiune pentru ceilalți. Și, în felul acesta, rămân în echilibru permanent.

Citește în continuare „Intensitatea și durata pocăinței”

Desăvârșirea

untitViața Sfântului Macarie Egipteanul, II, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 54-55

„(…) Cum poate să ajungă cineva la desăvârșire? (…) La desăvârșire omul ajunge numai dacă are în inima și în trupul său smerenie; dacă nu-i dă importanță pentru vreun lucru, ci mai degrabă se socotește pe sine mai prejos decât orice creatură; dacă nu judecă pe nimeni, ci numai pe sine; dacă suferă insulta și alungă din inima sa orice răutate; dacă se silește să fie milostiv, bun, iubitor de frați, înțelept, cumpătat pentru că s-a scris: Împărăția cerurilor este a celor ce o iau cu asalt (Matei 11, 12); dacă nu privește chiorâș; dacă își păzește limba; dacă își întoarce auzul de la tot ce este zadarnic și vătămător; dacă face dreptate cu mâinile sale; dacă inima îi este curată înaintea lui Dumnezeu, iar trupul neîntinat; dacă își amintește în fiecare zi de moarte; dacă îndepărtează din sufletul său mânia și răutatea; dacă se leapădă de cele materiale și de plăcerile trupești; dacă se leapădă de diavol și de toate lucrurile lui și dacă se roagă neîncetat; dacă în tot timpul și locul, în toate cugetele și lucrurile este asistat de Dumnezeu. (Altfel), nu poate exista desăvârșire.”

Citește în continuare „Desăvârșirea”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-18

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 46-49; VII, 1)

Zis-a Domnul: de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun? Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Este asemenea omului care, zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a putut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-o şi ea de’ndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia“. După ce Şi-a sfârşit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

Apostolul Zilei: 2023-10-18

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(II, 24-30)

Fraților, sunt încredințat în Domnul că eu însumi voi veni în curând. Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, cel împreună cu mine lucrător și luptător, care este și trimisul vostru și slujitorul nevoilor mele, fiindcă avea mare dor de voi toți și era mâhnit, fiindcă ați auzit că a fost bolnav. Într-adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare. Deci, l-am trimis mai degrabă ca, văzându-l, voi iarăși să vă bucurați, iar eu să fiu mai puțin mâhnit. Primiți-l, dar, întru Domnul, cu toată bucuria și pe unii ca aceștia întru cinste să-i aveți, fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape de moarte, punându-și viața în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea.

Să fii gata a te arăta pământ bun și vei fi semănat neîncetat !

Semnificația visului cu GRÂU [în 2023] - DreamGeek„Ieșit-a semănătorul să semene.” De când a ieșit Acest Semănător să semene, El nu încetează a semăna. La început a semănat El Însuși, apoi prin Apostoli, iar în cele din urmă, prin dumnezeieștile Scripturi și prin dascălii cei de Dumnezeu înțelepțiți, și până acum se seamănă pretutindeni cuvântul adevărului dumnezeiesc. Trebuie doar să fii gata a te arăta pământ bun și vei fi semănat neîncetat; iar Dumnezeu va face să crească ceea ce este semănat. Dar cum să mă arăt pământ bun?

Citește în continuare „Să fii gata a te arăta pământ bun și vei fi semănat neîncetat !”

Să primești darul ce ți se oferă din iubire !

struguri în mâini

Şovăiam mereu să primesc daruri, chiar şi din partea unor prieteni, pe care, astfel, îi supăram, fără să vreau. Părintele „văzu” această slăbiciune a mea, în spatele căreia, deşi „idealizată”, se ascundea mândria, şi vru să mă scape de ea. Eu nu-i vorbisem niciodată despre această problemă. Odată, îmi spuse brusc:

Citește în continuare „Să primești darul ce ți se oferă din iubire !”

Ce mod de trăire ne alegem ?

untitSfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 29

„Cele spuse de Apostol în Epistola către Efeseni (de fapt: I Tesaloniceni 5, 23) cărora le dorește să li se sfințească în întregime, fără de prihană, trupul și sufletul și duhul și să se păzească întru venirea Domnului Iisus Hristos, prin trup, înțe­legând partea vegetativă, prin suflet pe cea afectivă și prin duh pe cea cugetătoare. Același adevăr ni-l pune la inimă Domnul când recomandă cărturarului din Evanghelie că, înaintea oricărei alte porunci, trebuie pusă iubirea față de Dumnezeu, care trebuie să fie pusă în lucrare din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (Marcu 12, 30). Căci, după părerea mea, și aici cuvântul Scripturii face aceeași deosebire, și anume elementul trupesc fiind redat prin inimă, factorul mijlociu, adică cel afectiv, fiind redat prin suflet, iar elementul superior sau cuvântător este redat prin duhul. De aici derivă și faptul că Apostolul cunoaște trei moduri de vie­țuire trupească, în care omul se dedică numai pântecului și plăcerilor lui, al doilea mod de viețuire e cel al afectelor naturale (…) și în al treilea rând avem viețuirea duhovnicească sau cea desăvârșită, potrivit căreia privirea e ațintită continuu spre Dumnezeu.”

Citește în continuare „Ce mod de trăire ne alegem ?”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-17

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 37-45)

Zis-a Domnul: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna în poală; căci cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura“. Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu bagi de seamă bârna din ochiul tău? Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, în timp ce tu nu vezi bârna care este în ochiul tău? Făţarnicule, scoate-ţi mai întâi bârna din ochi şi atunci vei vedea să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău. Că nu este pom bun care să facă roadă rea şi nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună. Că fiece pom după roada lui se cunoaşte. Că nu se adună smochine din mărăcini, şi nici struguri se culeg din rug. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăieşte gura.

Apostolul Zilei: 2023-10-17

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(II, 16-23)

Fraților, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și, chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi bucurați-vă și fericiți-mă! Eu nădăjduiesc, întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără zăbavă, ca și eu să fiu cu inima bună, aflând vești despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte grija cu adevărat, fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoașteți, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Preparate gustoase cu sirop de curmale

Siropul de curmale este un aliment nutritiv, cu proprietăți asemănătoare mierii de albine. Conţine aminoacizi și antioxidanți mai mult decât merele, portocalele sau bananele, plus numeroase vitamine, minerale, fibre. Siropul de curmale nu are în compoziţie gluten sau alte elemente alergene. Se poate consuma ca atare, ca îndulcitor sau adăugat în diverse preparate.

Citește în continuare „Preparate gustoase cu sirop de curmale”

Prevenirea balonării și flatulenței prin schimbarea obiceiurilor alimentare

Oricine a experimentat cel puțin o dată neplăcuta senzație de balonare. Formarea de gaze în interiorul intestinului este un proces normal, natural. Eliminarea acestora este, iarăși, un fenomen firesc – în medie, o persoană elimină gazele intestinale de 14 ori pe zi, fie că o face conștient sau inconști­ent. Când fenomenul este frecvent, sonor sau când gazele au un miros perceptibil, flatulența poate fi o problemă foarte stânjenitoare. Pentru alte persoane, o problemă este reprezentată mai degrabă de durerea cauzată de aceste gaze și de distensia abdomenului. 

Citește în continuare „Prevenirea balonării și flatulenței prin schimbarea obiceiurilor alimentare”

Rugați-vă neîncetat !

monah-590x394Prin rugăciune omul vorbește direct cu Dumnezeu, devine copil al lui Dumnezeu. Prin rugăciune depășește obstacolele vieții, adică necazurile, grijile, suferințele, nevoile, lipsurile, intrigile, uneltirile, neînțelegerile și clevetirile. Prin rugăciune sunt zdrobite săgețile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Citește în continuare „Rugați-vă neîncetat !”

Să vorbim cu Dumnezeu oricând și oriunde !

matei-10-23-31-trimiterea-la-propovaduire-si-pericolele-intampinate-219056Nu lăsaţi mâinile în jos, nu slăbiţi cu râvna şi cu rugăciunea. Despre Moise ne spune Biblia că a ţinut mâinile ridicate toată ziua, de dimineaţa, până la apusul soarelui. Toată ziua acestei vieţi să o petrecem şi noi „cu mâinile ridicate”, adică în rugăciune. Din „dimineaţa copilăriei”, până la „apusul soarelui”, să ţinem mâinile în sus. „Privegheaţi şi vă rugaţi, că trupul este neputincios, iar duhul osârduitor”, a zis Iisus (Marcu 14, 38).

Citește în continuare „Să vorbim cu Dumnezeu oricând și oriunde !”

Cum poate ajunge cineva la pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu ?

274308162_4861124967297899_5804928960938564797_n– Apostolul Pavel poruncește creștinilor să se roage neîncetat, spuse Părintele Filip. Oare acea rugăciune este rugăciunea minții sau a inimii?

Citește în continuare „Cum poate ajunge cineva la pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu ?”

Revigorarea identităţii creştine în Postmodernitate prin mărturisirea Adevărului

În Postmodernitate s-a instaurat un soi de incoerenţă în ceea ce priveşte viziunea omului asupra vieţii, legată în mare măsură de schimbările majore care se semnalează în întreaga lume. Din cauza deselor şi marilor schimbări din societate, omul nu mai are putinţa de a le urmări, motiv pentru care, ghidat de pseudovalori inoculate în special cu ajutorul mijloacelor şi modalităţilor tehnice moderne de (dez)informare şi influenţare a opiniei publice, rămâne într-o stare de debusolare în ceea ce priveşte propria sa identitate. Cu toate acestea, răspunsurile oferite de noile tehnologii şi de progresele extraordinare din ştiinţă nu-l mai satisfac pe omul postmodern. De ce oare? Pentru că omul nu este numai trup, ci şi suflet.

Citește în continuare „Revigorarea identităţii creştine în Postmodernitate prin mărturisirea Adevărului”

Vindecarea de lăcomie

untitSfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mânăstirești, Cartea a VII-a, Cap. 21-22, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 208

„Trebuie evitate nu atât efectele lăcomiei de bani, cât mai ales stârpită din rădăcini patima de bani, nu ne va fi de nici un folos a nu avea bani, dacă dorința de a-i avea stăruie în noi.
Chiar fără a avea bani, poate suferi cineva de boala lăcomiei de avere și să nu-i aducă nici un folos sărăcia, dacă n-a fost în stare să-și stârpească această patimă, complăcându-se în lipsă, nu ca urmare a virtuții, ci constrângându-se cu durerea inimii să poarte povara la care e obligat. Așa cum declară cuvântul evanghelic, că pot fi în păcatul desfrânării chiar cei cu trupul nepângărit, tot astfel, după simță­mân­tul și mintea lor, pot fi osândiți la un loc cu cei avari chiar cei foarte lipsiți de bani (Matei 5, 29): căci le-a lipsit acestora prilejul de agonisire, nu și pofta, a cărei alungare dă în mod obișnuit mai mult drept la cunună înaintea lui Dumnezeu, decât constrângerea. Deci, să ne silim să nu se risipească în van câș­tigul ostenelilor noastre. Căci este un lucru dureros să înduri urmările sărăciei și lipsurilor și să pierzi roada atâtor strădanii din vina unei voințe bolnave.”

Citește în continuare „Vindecarea de lăcomie”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-16

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 24-30)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, bogaţilor!, că de pe-acum vă luaţi mângâierea. Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor mincinoşi. Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia pe ale tale, nu i le cere.

Apostolul Zilei: 2023-10-16

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(II, 12-16)

Fraților, precum totdeauna m-ați ascultat, nu numai când eram de față, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică și cu cutremur lucrați mântuirea voastră; fiindcă Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să voiți și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință. Toate să le faceți fără de cârtire și fără de îndoială, ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat și întru care străluciți ca niște luminători în lume, ținând cu putere cuvântul vieții, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.

Diversitatea lăuntrică a primirii Cuvântului

untitZis-a Domnul pilda aceasta: Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și, semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini, iar spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o. Iar alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți, în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar, umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă! Luca 8, 5-15 Duminica a XXI-a după Rusalii (Pilda semănătorului)

Citește în continuare „Diversitatea lăuntrică a primirii Cuvântului”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-15

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VIII, 5-15)

Zis-a Domnul: ascultaţi această parabolă: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi pe când semăna el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi a crescut şi a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.

Apostolul Zilei: 2023-10-15

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Tit
(III, 8-15)

Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, întrucât acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apolo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc, întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

Urmarea lui Hristos

untitSfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia XII, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 143

„Toți drepții au mers pe drumul cel strâmt și plin de încercări, au fost prigoniți, au fost puși la cazne, au fost ocărâți (s-au îmbrăcat) în piei de capră, au trăit în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evrei 11, 37-38). Tot așa și Apostolii, până în ceasul de acum, spune (Apostolul Pavel), flămânzim, însetăm, suntem goi, ocărâți și pribegim (I Corinteni 4, 11). Unora dintre ei li s-a tăiat capul; alții au fost răstigniți, iar alții în diferite feluri au suferit. Dar Stăpânul lor și al Profeților și al Apostolilor cum a viețuit? Nu ca și când ar fi uitat de slava Sa divină? El S-a făcut pildă nouă prin faptul că a fost ocărât, că a purtat coroană de spini pe cap, că a fost scuipat, că a fost pălmuit și răstignit. Iar dacă Dumnezeu așa a viețuit pe pământ, se cuvine ca tu să-L urmezi. Așa au viețuit și Apostolii și Profeții. Noi, dacă vrem să fim zidiți pe temelia Domnului și a Apostolilor, datori suntem să-i urmăm pe ei. Pentru că zice Apostolul (Pavel), în Duhul Sfânt: Fiți imitatorii mei, precum și eu sunt al lui Hristos (I Corinteni 4, 16). Iar dacă tu iubești slava de la oameni, dacă vrei să ți se ploconească (oamenii) și dacă (tu) cauți odihna, atunci te-ai abătut de la calea (lui Hristos). Tu trebuie să te răstignești împreună cu Hristos, Cel ce e răstignit, să pătimești împreună cu Cel ce a pătimit, pentru ca astfel să fii preaslăvit împreună cu Cel ce S-a preaslăvit.”

Citește în continuare „Urmarea lui Hristos”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-14

Cuvioasa Maica noastră PARASCHEVA a cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropoliei din Iaşi

Evanghelia de la Luca
(VII, 36-50)

n vremea aceea, unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(V, 17-26)

n vremea aceea Iisus învăţa; şi de faţă şedeau farisei şI învăţători ai legii veniţi din toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe acoperiş, şi prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în faţa lui Iisus. Şi văzând El credinţa lor, a zis: „Omule, iertate îţi sunt păcatele“. Iar cărturarii şi fariseii au început a cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“ Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului – : Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi’n faţa lor ridicându-se de’ndată şi luându-şi patul pe care zăcuse, s’a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi s’au umplut de frică şi ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!“

Apostolul Zilei: 2023-10-14

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Cuvioasa Maica noastră PARASCHEVA a cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropoliei din Iaşi

Ap. II Corinteni
(III, 17-18; IV, 6-10)

raţilor, Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne preschimbăm în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: «Strălucească din întuneric lumina!» – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea Domnului Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.

Cuvioasa Parascheva, sfânta celor ce sunt în nevoi

În fiecare an, la jumătatea lunii octombrie, mii de pelerini merg la Iaşi să o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cu acest prilej, prăznuirea Sfintei este împodobită de slujbele bisericeşti care dezvoltă o imnografie deosebită dedicată Cuvioasei. Din cântările închinate cinstirii ei descoperim importanţa sărbătorii din 14 octombrie când facem „pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi”.

Citește în continuare „Cuvioasa Parascheva, sfânta celor ce sunt în nevoi”

Chip și închipuire ‒ cu cine alegem să ne asemănăm ?

107999321_3061173030631534_257027247442984793_oPentru credinciosul simplu şi smerit, slobozirea de sub stăpânirea închipuirii se dobândeşte prin simpla şi întreaga năzuinţă de a trăi după voia lui Dumnezeu. Este ceva atât de simplu, şi totodată „ascuns de cei înţelepţi şi înţelegători”, şi nu este cu putinţă a o lămuri în cuvinte.

Citește în continuare „Chip și închipuire ‒ cu cine alegem să ne asemănăm ?”

Nădejdea șterge lacrimile sufletului rănit

cruceNădejdea în Domnul alungă deznădejdea întunecată, plină de spaime, chemând mila dumnezeiască și mântuirea. Nădejdea în Domnul îi izbăvește pe cei căzuți. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi îndreaptă pe cei îngenuncheați; ea desface lanțurile de la picioarele celor întemnițați.

Citește în continuare „Nădejdea șterge lacrimile sufletului rănit”

O lucrare fără de sfârșit

Biserica Ortodoxă se identifică adesea cu slujbele, rânduielile, rugăciunile și tot instrumentarul liturgic care deservește ceea ce în termeni de specialitate se numește cult divin. Viața ei este ritmată de succesiunea slujbelor, și în special a Sfintei Liturghii, care se săvârșește în cuprinsul ei zilnic la un moment dat. Chemarea „Iară și iară, cu pace Domnului să ne rugăm!” este un deziderat pe care și credincioșii îl urmăresc nu numai la biserică, ci și în viața personală. Această realitate ne conduce la ideea că rugăciunea este în viața Bisericii, ca sinaxă sau comunitate a celor aleși, o lucrare fără de sfârșit. Acest lucru se vede mai clar în lumea monahală, unde rugăciunea este preocuparea principală și toate aspectele vieții călugărilor și călugărițelor sunt orânduite spre facilitatea acestei lucrări. Noi înșine, fiecare creștin în parte, putem mărturisi în pagini nesfârșite folosul rugăciunii în viața noastră.

Citește în continuare „O lucrare fără de sfârșit”

Fericiți făcătorii de pace !

untitClement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. VI, 40.2-40.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 254

„Fericiți făcătorii de pace, adică cei care domesticesc și îmblânzesc legea care se luptă împotriva gândului minții noastre, cei care îmblânzesc amenințările mâniei, momelile poftei și celelalte patimi, care duc război împotriva gândirii noastre. Aceștia, ducându-și viața însoțiți de știință, de fapte bune și de învă­ță­tura cea adevărată, se vor restabili în înfierea cea foarte mult dorită. Desăvârșiți făcători de pace sunt aceia care păstrează neclintită pacea în orice împrejurare din viață, cei care numesc sfântă și bună conducerea dumnezeiască a lumii, care-și găsesc reazemul lor în știința lucrurilor dumnezeiești și omenești, datorită căreia ajung de socotesc con­tra­rietățile din lumea materială cea mai frumoasă armonie a crea­ției. Făcătorii de pace aduc pace și celor care se războiesc cu vicleniile de luptă ale păcatului, învățându-i să se întoarcă la cre­dință și la pace.”

Citește în continuare „Fericiți făcătorii de pace !”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-13

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 17-23)

I2n vremea aceea a stat Iisus într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca. Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer;.

Apostolul Zilei: 2023-10-13

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(I, 27-30; II, 1-4)

Fraților, purtați-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați într-un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire și aceasta este de la Dumnezeu; căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El, ducând aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și o auziți acum de la mine. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtășire a Duhului, dacă este vreo milostivire și îndurare, faceți-mi bucuria deplină ca să gândiți la fel, având aceeași iubire, aceleași simțiri, aceeași cugetare. Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unul pe altul să-l socotească mai de cinste decât el însuși. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale aproapelui.

Nădejdea ne ține ancorați în Cer

LumineazăDiavolul ne trimite gânduri de deznădejde ca să ne lipsească de nădejdea în Domnul, adică de această ancoră şi temelie a vieţii noastre, de această călăuză care ne arată drumul drept ce duce la Cer, ca şi de mântuirea sufletelor, pe care omul ar pierde-o. „Căci prin nădejde ne-am mântuit” (Romani 8, 24).

Citește în continuare „Nădejdea ne ține ancorați în Cer”

„Nimic nu mi se poate întâmpla fără îngăduința lui Dumnezeu”

drum_credintaDorința voastră de a ști despre mine dacă mă îngrijorez, n-o pot satisface întru totul printr-un simplu răspuns: voi spune doar că în exterior nu se vădește prin nimic, iar înăuntru, chiar dacă se întâmplă ceva tainic, nu am cunoștință de aceasta, ci doar siguranța că nimic nu mi se poate întâmpla fără îngăduința lui Dumnezeu. Iar dacă El va voi să-mi trimită ceva pentru păcatele mele, acestea trebuie să le primesc cu umilință, pentru că nicăieri nu putem fugi de mâna Lui.

Citește în continuare „„Nimic nu mi se poate întâmpla fără îngăduința lui Dumnezeu””

Cine nu se va folosi din tăcerea mea nu-mi va înțelege nici cuvintele

matei-10-23-31-trimiterea-la-propovaduire-si-pericolele-intampinate-219056Lume multă în fața Palatului Sinodal al Bisericii Greciei. Tocmai fusese ales noul mitropolit pentru tronul Mitropoliei Salonicului. Arhiereul ales îi saluta unul câte unul pe mitropoliții corpului electoral, mulțumindu-le pentru votul lor.

Citește în continuare „Cine nu se va folosi din tăcerea mea nu-mi va înțelege nici cuvintele”

Remediile akediei

După ce am expus, în alte dăți, manifestările încâlcite, iar uneori chiar contradictorii ale akediei, ar putea să-i nască cuiva ideea că această patimă e de netămăduit sau, în orice caz, foarte greu. Însă aceasta nu este decât o viclenie, ivită poate tot dintr-o sugestie a duhului akediei, care-i induce creștinului gândul de a dezerta, de a trândăvi, de a nu lupta, de a nu se strădui să iasă din mrejele patimii. E adevărat că mintea celui cuprins de akedie nu poate concepe o ieșire din această stare. Și tocmai de aceea primul și cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă cel căzut în akedie este să știe că orice patimă, inclusiv aceasta, se poate tămădui cu ajutorul lui Dumnezeu și cu dorința lui de a se ridica. Un singur gând hotărât, un mic gest care să arate faptul că omul dorește să scape de akedie e de ajuns ca Dumnezeu să-i vină în ajutor celui ce voiește. Ideea că patima și răul, în general, reprezintă o stare nefirească, parazitară, poate să-i schimbe omului în mod radical starea și să-l determine să ia măsuri. De asemenea, certitudinea că toată lumea se află sub privirea și sub Pronia lui Dumnezeu, fără a Cărui știință nu piere nici un fir de păr din capul nostru, că Domnul știe starea noastră și așteaptă doar să-L rugăm, ne va ajuta să purtăm cu răbdare lupta akediei, dacă aceasta se va prelungi. În orice caz, începutul oricărei tămăduiri se află în înțelegerea faptului că bolim, că avem nevoie de ajutor pentru a ne tămădui și că dacă vom continua să lâncezim și vom sta, potrivit expresiei populare, „cu mâinile în sân”, în nici un caz lucrurile nu se vor schimba. Prin urmare, de undeva ar trebui să începem!

Citește în continuare „Remediile akediei”

Puterea taumaturgică a rugăciunii

untitSfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XLVIII, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 277

„De ai crede că rănile cele veșnice și nevindecabile ale sufletului nemuritor și bolile sale cauzate de viciu sunt vindecate de Hristos, tu ai crede că El poate să vindece și relele și bolile trecătoare ale trupului, și numai către El ai alerga, trecând cu vederea leacurile și îngrijirea doctorilor. Dat fiindcă acela care a făcut sufletul a făcut și trupul, Cel ce vindecă (sufletul) cel nemuritor, acela poate să vindece și trupul, bolile și suferințele cele vremelnice.”

Citește în continuare „Puterea taumaturgică a rugăciunii”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-12

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 12-19)

I2n vremea aceea Iisus a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Şi când s’a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu, pe Matei şi pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, pe Iuda al lui Iacob şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător. Şi coborând împreună cu ei, a stat într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca.

Apostolul Zilei: 2023-10-12

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(I, 20-27)

Fraților, întru nimic nu voi fi rușinat, ci, cu toată îndrăzneala, precum totdeauna, așa și acum, Hristos va fi preamărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte: căci pentru mine viață este Hristos și moartea, un câștig. Dacă însă a viețui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu știu ce voi alege. Sunt strâns din două părți: doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos, și aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup. Și, având această încredințare, știu că voi rămâne și împreună voi fi cu voi cu toți, spre sporirea voastră și spre bucuria credinței, pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăși între voi. Să vă purtați numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credința Evangheliei.

Maica Domnului este gata să mântuiască pe cei ce vin la ea cu credință și cu osârdie

327203559_485934280419221_8408896172240874777_nMaica lui Dumnezeu este cu totul pătrunsă de duhul lui Hristos, pe Care L-a purtat ca Dumnezeu-Om în pântecele său – este pătrunsă de duhul blândeţei, al smereniei, bunătăţii, milostivirii, împreună-pătimirii, sfinţeniei, dreptăţii, şi este totdeauna gata să mântuiască pe cei ce vin la ea cu credinţă şi cu osârdie. Drept aceea, trebuie să ne rugăm ei întotdeauna cu osârdie, cu nădejde.

Citește în continuare „Maica Domnului este gata să mântuiască pe cei ce vin la ea cu credință și cu osârdie”

Gândul iadului veșnic

Avva Sisoe avea deja popularitate în rândul asceților din pustia egipteană, iar la el veneau alții să ceară sfat. De multe ori erau atrași chiar de faima sa, pe care, cel mai adesea, o confirmau după întâlnire. În felul acesta au ajuns la el trei monahi care erau bântuiți de imagini biblice ale iadului veșnic. Prin urmare, îl întreabă pe Sfântul Sisoe cum să scape de râul de foc (Ap. 20, 14), de scrâșnirea dinților (Mt. 8, 12), de viermele cel neadormit (Is. 66, 24) sau de întunericul cel mai din afară (Mt. 8, 12). Primul cuvânt pe care îl are pentru ei avva Sisoe este unul de încurajare și smerit. Le spune: „Eu nu mă gândesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu Îi place să fie milostiv și eu sper să Îi fie milă și de mine”.

Citește în continuare „Gândul iadului veșnic”

Sfânta Liturghie în epoca apostolică

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Sfânta Liturghie are o vechime de două milenii şi este o moştenire sacră a epocii apostolice. Parcurgând Sfânta Scriptură a Noului Testament din Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli, aflăm că în Biserica primară creştinii „stăru­iau… în frângerea pâinii”. Ceea ce ne arată că ei participau la Sfânta Liturghie, în centrul căreia este Euharistia.

Citește în continuare „Sfânta Liturghie în epoca apostolică”

Postul sufletesc

untitSfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 22, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 176-177

„Să știm că de aceea supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăția inimii. Însă zadarnică ne este truda, dacă, suportând-o neistovit în vederea unui țel, nu-l putem atinge, oricâte chinuri ne-am impus. Mai bine ar fi fost să ne fi înfrânat de la mâncăruri oprite sufletului, decât să fi postit cu trupul de la alimente naturale, dar mai puțin vătămătoare. Imboldul la mâncare este firesc și nevătămător pentru făptura lui Dumnezeu, neavând în sine nici un păcat, pe când defăimarea fraților, despre care este spus: Să nu-ți placă să clevetești, ca să nu fii smuls din rădăcini (Pilde 20, 15), este o hrană a sufletului dintre cele mai primejdioase. Iar despre mânie și pizmă zice fericitul Iov: Mânia ucide pe cel fără de minte și pizma îl omoară pe cel mic (Iov 5, 2).”

Citește în continuare „Postul sufletesc”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-11

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(V, 33-39)

I2n vremea aceea s-au apropiat fariseii şi cărturarii de Iisus şi I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau“. Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“.

Apostolul Zilei: 2023-10-11

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(I, 12-19)

Fraților, voiesc ca voi să știți că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, încât lanțurile mele pentru Hristos au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din invidie și din împotrivire, alții însă, din bunăvoință. Aceștia o fac din iubire, știind că eu sunt aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalți, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanțurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din fățărnicie, fie în adevăr, Hristos se propovăduiește și întru aceasta mă bucur și mereu mă voi bucura, pentru că știu că «aceasta se va socoti mie spre mântuire», prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, după așteptarea și nădejdea mea.

„Duhul Sfânt a mărturisit în inima mea curăția Maicii Domnului”

23915815_1552105538158637_7198793120049968179_nMulte minuni și mile am văzut de la Domnul și de la Maica Domnului, și nu pot să dau nimic în schimb pentru această iubire.

Citește în continuare „„Duhul Sfânt a mărturisit în inima mea curăția Maicii Domnului””

Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș”

File de calendar: Scara Raiului în săptămâna a cincea a Postului |  Actualitate | TribunaÎnvățătura lui Iisus Hristos este copleșitoare în simplitatea ei. Nu ni se dau sarcini, ci Domnul ne spune să ne luăm un singur lucru: Crucea. În loc de a cere de la noi mult efort, El dorește un singur lucru: viața noastră. „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 34-36).

Citește în continuare „Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș””

Scara urcușului Dumnezeiesc în iconografie

Bisericile pictate din Bucovina » Learn Romanian » Romanian MonasteriesÎn iconografia bizantină putem remarca o icoană numită „Scara raiului”. Este o imagine deosebită, inspirată din cartea numită „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul – lucrare alcătuită din treizeci de capitole pentru mântuire. În reprezentarea inspirată de această scriere, cele treizeci de trepte ale urcușului dumnezeiesc sunt redate prin tot atâtea trepte ale scării, care se sprijină pe pământ și ajunge la cerul simbolizat printr-o boltă din care iese Hristos. Scena se mai poate vedea în pronaosul bisericilor mai vechi și în trapezele mănăstirilor din Sfântul Munte Athos.

Citește în continuare „Scara urcușului Dumnezeiesc în iconografie”

Pregătirea pentru rugăciune

untitSfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. III, 3-4, Cap. IV, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 455-456

„Cum vrem să fim găsiți când ne rugăm, așa să ne pregătim îna­inte de timpul rugăciunii. Când suntem în rugăciune, ne apar în minte și plutesc în fața ochilor noștri aceleași gânduri dinainte: fapte, vorbe, sentimente de mânie, tristețe, pofte, sau chiar râs prostesc care, lucru rușinos de spus, poate fi stârnit de amintirea vreunui fapt, sau a vreunei vorbe de mai înainte. De aceea, înainte de rugăciune să alungăm în grabă din adâncul inimii noastre tot ceea ce nu voim să ne vină în minte când ne rugăm. Numai așa vom putea îndeplini acea recomandare apostolică: «Rugați-vă fără întrerupere» și «în tot locul ridicând mâini curate, fără ură și fără preget». Astfel nu vom putea îndeplini această poruncă, dacă mintea noastră nu va fi hrănită neîntrerupt prin contemplarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic, ferită de orice atingere cu viciile și practicând virtuțile ca pe niște bunuri firești. Felul sufletului nostru se aseamănă destul de bine cu un fulg foarte mic, sau cu o pană foarte ușoară. Acestea, dacă nu au fost atinse de nici o stricăciune venită sau pătrunsă din afară, prin propria lor substanță la cea mai mică suflare în chip natural se înalță spre cer. Dar dacă au fost îngreuiate de vreo umezeală (…), vor coborî în adâncurile pământului, din cauza greutății pe care le-a dat-o umezeala. La fel și mintea noastră, dacă nu s-a îngreuiat (…) de vicii și de grijile lumii acesteia, se va înălța către cele de sus la cea mai ușoară suflare a meditației duhov­nicești, ajutată în chip natural de puritatea sa și, părăsind cele de jos și pământești, se va muta la cele cerești și nevăzute. De aceea suntem sfătuiți destul de limpede de îndemnurile Domnului: «Vedeți să nu se îngreuieze inimile voastre în desfrânare, în beții și în grijile lumești». Astfel, dacă voim ca rugăciunile noastre să pătrundă nu numai în ceruri, ci chiar deasupra cerurilor, să ne curățim mintea murdărită de toate viciile pămân­tești și de gunoiul patimilor, pentru a-i reda frumusețea firească. Numai astfel rugăciunea se va înălța la Dumnezeu, fără să fie trasă îna­poi de greutatea vreunui viciu.”

Citește în continuare „Pregătirea pentru rugăciune”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-10

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(V, 12-16)

I2n vremea aceea a fost că pe când era Iisus în una din cetăţi, iată că un om plin de lepră văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s’a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată S’a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“. Dar vorba despre El se răspândea şi mai mult, şi numeroase mulţimi se adunau să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.

Apostolul Zilei: 2023-10-10

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(I, 8-14)

Fraților, martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toți, cu dragostea lui Hristos Iisus. Și aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult și mai mult, întru cunoștință și întru orice pricepere, ca să alegeți cele ce vă sunt mai de folos și ca să fiți curați și fără de prihană în ziua lui Hristos, plini de roada dreptății, care este prin Iisus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. Voiesc să știți, fraților, că cele întâmplate cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, încât lanțurile mele pentru Hristos au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.

Proteinele, cruciale pentru sănătate și viață

Un creștin ortodox nu consumă carne mai bine de jumătate de an. La unele persoane, carnea nu se găseşte deloc în meniu, pe toată perioada anului. Este acesta un obicei sănătos? Când vorbim despre carne, primele care ne vin în minte sunt proteinele, în legătură cu care ne putem pune o serie de întrebări: cât de importante sunt ele pentru organism?; carnea este singura sursă de proteine?; care sunt cele mai potrivite alimente în perioadele de post?; să renunțăm de tot la carne?

Citește în continuare „Proteinele, cruciale pentru sănătate și viață”

Preparate cu peşte somn

Somnul este un pește cu aport moderat de grăsimi, cu proteine de înaltă calitate în compoziţie, cu cantităţi importante de vitamine din complexul B, dar şi vitaminele A, E, PP, C, precum şi acizi grași Omega 3, Omega 6 etc., benefice organismului uman.  

Citește în continuare „Preparate cu peşte somn”

Calea cea strâmtă, care duce la Împărăţia Cerurilor

manastirea_zosin_botosani_foto_oana_nechifor-129_0Să luăm aminte şi să ne păzim pe noi înşine, ca nu cumva, făgăduindu-ne a umbla pe calea cea îngustă şi cu necazuri, să aflăm că, pe calea cea largă umblând, ne rătăcim.

Citește în continuare „Calea cea strâmtă, care duce la Împărăţia Cerurilor”

De ce este atât de aspru Postul Mare

De ce este atât de aspru Postul MareFaţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Citește în continuare „De ce este atât de aspru Postul Mare”

Sufletul din ulcică

Mâinile olarului, ca într-un cuib, cuprind o lume de-început, neîmpodobită și netocmită, gata să prindă chipul veșniciei, în gingășia formelor lutului în care se răsfrânge frumusețea cerului. Ulcica aceasta, care deocamdată este un boț de pământ ce visează, are fragilitatea existenței unui timp supus efemerității, dar, totodată, destinul atemporal al perenității, al începutului și nesfârșitului. Actul creator se răsfrânge astfel protector peste lutul însuflețit în ulcică, prefăcând-o într-o atitudine ritualică. 

Citește în continuare „Sufletul din ulcică”

Calea vieții noastre

untitSfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXI-a, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 307

„Nu vi se pare oare că viața prezentă este un drum continuu, o călătorie marcată de vârste ca de niște stații? Își are începutul, pentru fiecare om, cu durerile de naștere ale mamei, iar sfârșitul îl arată sălașurile din morminte. La ele ne duce pe toți călătoria aceasta; pe unii mai devreme, pe alții mai târziu; unii călătoresc străbătând toate răstimpurile vieții, iar alții nu poposesc nici în primele stații ale vieții lor. Drumurile care duc de la un oraș la altul pot fi evitate; iar cel care nu vrea, nici nu merge pe ele; calea vieții, însă, ne ține cu forța și, chiar dacă am vrea să amânăm călătoria, ne trage spre punctul de oprire pe care Stăpânul ni l-a rânduit. Nu-i cu putință, iubiților, ca cel care a intrat pe poarta care duce la această viață și care a pășit pe această cale, să nu meargă și până la sfârșitul ei. Fiecare din noi, îndată ce a ieșit din pântecele maicii lui, este prins de curgerea timpului și-i târât înainte; lasă mereu în urma lui ziua trăită și nu poate niciodată, chiar dacă ar vrea, să se mai întoarcă la ziua cea de ieri. Și ne bucurăm când suntem duși de timp mereu tot înainte; ne veselim când schimbăm o vârstă cu alta, ca și cum am dobândi cine știe ce; ne socotim fericiți când din copil ajungem bărbat și din bărbat ajungem bătrân. Și totuși, nu ținem seama că timpul pe care l-am trăit este timp pierdut din viață; nu simțim că viața noastră se cheltuiește, cu toate că o măsurăm totdeauna cu măsura vieții trăite și scurse; nu ne dăm seama cât de ascuns ne este timpul pe care ni l-a dat să-l trăim Cel ce ne-a trimis să facem călătoria asta; nu știm când va voi Stăpânul să ne ia de pe această cale, când va deschide fiecărui drumeț porțile intrării în cealaltă viață. De aceea, se cade să fim pregătiți în fiecare zi pentru plecarea noastră din această viață, așteptând cu ochii ațintiți semnul Stăpânului.”

Citește în continuare „Calea vieții noastre”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-09

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IV, 38-44)

I2n vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Petru era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s’a ridicat îndată şi le slujea. Iar în apusul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca. Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristosul. Iar când s’a făcut ziuă a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor cetăţi să le binevestesc împărăţia lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis“. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

Apostolul Zilei: 2023-10-09

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(I, 1-7)

Pavel și Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinților întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos. Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, și totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, mă rog cu bucurie, întrucât v-ați făcut părtași la Evanghelie din ziua dintâi până acum. Sunt încredințat că Acela Care a început în voi lucrul cel bun, îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus. De asemenea, este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toți, cei ce sunteți părtași cu mine la același har; căci vă port în inima mea, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și în întărirea Evangheliei.

Moartea, pragul învierii

untitÎn vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. Luca 7, 11-16 Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain)

Citește în continuare „Moartea, pragul învierii”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-08

DUMINICA
A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 11-16)

I2n vremea aceea S’a dus Iisus într’o cetate numită Nain; şi împreună cu El mergeau ucenicii Săi şi mulţime multă. Iar când S’a apropiat de porţile cetăţii, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; şi ea era văduvă; şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi văzând-o Domnul, I s’a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“ Şi, apropiindu-Se, S’a atins de pat, iar cei care-l duceau s’au oprit. Şi i-a zis: „Tinere, ţie-ţi spun: Scoală-te!“ Şi s’a ridicat mortul şi a început să vorbească; şi i l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S’a ridicat între noi şi Dumnezeu Şi-a cercetat poporul“.

Apostolul Zilei: 2023-10-08

DUMINICA
A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Galateni
(I, 11-19)

Fraților, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci ați auzit despre purtarea mea de altădată în iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o pustiam și spoream în iudaism mai mult decât mulți dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părintești. Dar, când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup și de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa și am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul dintre apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

De ce apare tulburarea în familia noastră ?

Tulburari de comportamentOmul poate să facă din Rai, iad. În urmă cu câţiva ani a avut loc o întâmplare interesantă. Au venit aici doi oameni căsătoriţi, dăruiţi de Domnul cu frumuseţe trupească – nu am mai întâlnit o astfel de pereche, în care bărbatul şi femeia să fie atât de frumos împodobiţi de Domnul, ceva de negrăit! Era vreme rece şi am slujit în paraclis, apoi, când slujba s-a sfârşit, ei au căutat să mă întrebe:

Citește în continuare „De ce apare tulburarea în familia noastră ?”

Smerenia și bunătatea țin familia puternică

38085623_1676191509176063_529867963528904704_nDesăvârşit este numai Dumnezeu, chiar şi sfinţii au avut neputinţe, cu atât mai mult noi, oamenii lumeşti şi pătimaşi. De aceea, să fii sigur că jumătatea pe care o cauţi va avea propriile sale patimi şi neputinţe. Bineînţeles că aceasta nu înseamnă că omul este alcătuit doar din patimi, neputinţe şi nimic altceva (ar fi vai de el!). În paralel, are şi virtuţi înnăscute (Scara, Cuvântul 26, 41).

Citește în continuare „Smerenia și bunătatea țin familia puternică”

Cine este și cum lucrează diavolul

untitSfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. XII, 1-2, Cap. XIII, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 441-442

„Este atât de încărcat văzduhul de mulțimea duhurilor necurate care mişună între pământ şi cer, mişcându-se fără linişte şi odihnă, încât cu destul folos pronia divină a sustras vederii omeneşti aceste duhuri rele. De teama asaltului lor, sau de groaza produsă de chipurile în care se transformă după cum vor şi după cum le place, oamenii nemaiputând suporta frica de ele ajung să fie mereu chinuiți şi să sufere, fiindcă nu pot să privească cu ochii trupeşti astfel de chipuri, ori să devină zilnic mai răi, molipsiți de exemplele lor. Prin aceasta se produce o familiaritate dăunătoare şi o tovărăşie primejdioasă între oameni şi puterile necurate ale văzduhului, fiindcă aceste blestemății, care se petrec acum între oameni, sunt ascunse fie de despărțirile zidurilor, fie de distanța locurilor şi de oarecare jenă şi ruşine. Dar dacă ele s-ar petrece mereu pe față şi în văzul tuturor, ar îndemna la o mai mare nebunie şi rătăcire, fără să mai intervină vreun moment din timp în care să nu mai aibă loc nelegiuiri. Pentru duhurile necurate nu există nici oboseală trupească, nici ocupație de familie, nici grijă de traiul zilnic, care să-i împingă ca pe noi să renunțe uneori, chiar fără voie, la cele începute. Este foarte sigur că puterile vrăjmaşe au şi între ele ciocniri asemănătoare celor prin care atacă pe oameni. Ele nu încetează să lupte neobosit şi să provoace neînțelegeri şi conflicte între unele neamuri cu care au stabilit un fel de intimitate în manifestarea răutății.”

Citește în continuare „Cine este și cum lucrează diavolul”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-07

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IV, 31-36)

I2n vremea aceea S’a coborât Iisus la Capernaum, cetate a Galileii; şi îi învăţa sâmbăta. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Său era cu putere. Iar în sinagogă era un om care avea duh de demon necurat; şi a strigat cu glas tare: „Lasă-ne’n pace! Ce-ai tu cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu eu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu…“. Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!…“. Şi aruncându-l în mijlocul sinagogii, demonul a ieşit din el fără să-l vatăme cu nimic. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau unii către alţii: „Ce este oare cuvântul acesta? Că El cu stăpânire şi cu putere le porunceşte duhurilor necurate, şi ele ies“.

Apostolul Zilei: 2023-10-07

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Corinteni
(XV, 39-45)

Fraților, nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor. Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor, căci stea de stea se deosebește în strălucire. Așa este și învierea morților: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc, precum și este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viață».

Îndoiala lui Toma, îndoiala tuturor

Credincioasa necredinta ta, Toma… CrestinOrtodox.roCel ce cu puțin înainte era zăbavnic în a crede în Hristos s-a vindecat în scurt timp cu desăvârșire. Au trecut numai opt zile, și piedicile necredinței au fost desființarea de Hristos, Care i-a arătat urmele cuielor și coasta.

Citește în continuare „Îndoiala lui Toma, îndoiala tuturor”

Dacă suntem smeriți, atunci numele noastre vor fi scrise în Ceruri

iiCred că ați citit din Sfânta Evanghelie cuvântul spus de Domnul Hristos: „Nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10, 20). Poate ar fi bine să mă opresc asupra acestui cuvânt, pentru că este foarte important.

Citește în continuare „Dacă suntem smeriți, atunci numele noastre vor fi scrise în Ceruri”

Cine crede în Învierea Domnului Hristos trăiește într-o mare bucurie

preot Tudor Marin
Preot Tudor Marin – Noaptea învierii

Sfânta Biserică prin alcătuirile de la sfânta slujbă ne spune: „Cine a păzit mâna ucenicului nearsă când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei îndrăzneală de a putut pipăi osul cel de văpaie? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit! Că dacă n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile care au clătit – am zice care au zguduit – cele de sus și cele de jos? Acest dar lui Toma, s-a dat a o pipăi pe aceasta și a striga lui Hristos: Domnul ești și Dumnezeul meu!”.

Citește în continuare „Cine crede în Învierea Domnului Hristos trăiește într-o mare bucurie”

Credinţă ortodoxă şi etos românesc, valențe apologetice la părintele profesor Dumitru Stăniloae

Apariţia apologetică a părintelui profesor Dumitru Stăniloae în cronica gazetărească interbelică a intervenit ca reacţie la afirmaţiile scrise, destul de critice şi imparţial cântărite, pe care unii istorici și critici le făcuseră cu privire la „tradiţia şi trecutul Ortodoxiei româneşti”.

Citește în continuare „Credinţă ortodoxă şi etos românesc, valențe apologetice la părintele profesor Dumitru Stăniloae”

Rugăciunea poate să regenereze făptura

Într-o societate care prețuiește inițiativa personală și acțiunea aproape imediată, îndemnul Domnului Hristos, „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41), poate fi văzut ca o frână sau piedică. Este normal să ni se ceară ca înaintea unui lucru să punem o dreaptă judecată și o cumpănire bună, dar rugăciunea este cu mult mai mult decât acestea.

Citește în continuare „Rugăciunea poate să regenereze făptura”

Urmările invidiei

untitSfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), cap. IV-VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 48-49

„Că așa este scris: Și după câteva zile a adus Cain din roadele pământului jertfă lui Dumnezeu; și a adus și Avel din cele întâi născute ale oilor sale și din grăsimea lor. Și a căutat Dumnezeu spre Avel și spre darurile sale, iar spre Cain și jertfele lui n-a privit. Și s-a întristat Cain foarte și s-a mâniat fața lui. Și a zis Dumnezeu lui Cain: De ce te-ai întristat și de ce s-a mâhnit fața ta? Dacă ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. (…) Și a zis Cain către Avel, fratele lui: Să mergem la câmp. Și a fost când ei erau la câmp, s-a sculat Cain asupra lui Avel, fratele lui, și l-a omorât (Facerea 4, 3-8). Vedeți, fraților? Invidia și pizma au săvârșit ucidere de frate. Din pricina invidiei, părintele nostru Iacov a fugit din fața lui Isav, fratele lui (Facerea 27, 41). Invidia a făcut ca Iosif să fie prigonit până la moarte și dus în robie (Facerea 37, 1-36). Invidia l-a silit pe Moise să fugă din fața lui Faraon, împăratul Egiptului, când a auzit de la cel de același neam cu el: Cine te-a pus pe tine judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine, cum ai ucis ieri pe egiptean? (Ie­și­rea 2, 14). (…) Dar să punem capăt exemplelor vechi și să venim la atleții credinței, care sunt aproape de noi. Să luăm pilda de vitejie din generația noastră. Din invidie și pizmă au fost prigoniți cei mai mari și mai drepți stâlpi ai Bisericii (Galateni 2, 9), luptând până la moarte. Să punem înaintea ochilor noștri pe bunii Apostoli: pe Petru, care, din pricina invidiei nedrepte, n-a suferit una, nici două, ci mai multe munci; și îndurând așa mucenicia, a plecat la locul de slavă cuvenit lui. (…) Acestor bărbați, care au viețuit cu cuvioșie, li s-a adăugat o mare mulțime de oameni aleși, care, suferind, din pricina invidiei, multe munci și chinuri, au fost printre noi minunată pildă.”

Citește în continuare „Urmările invidiei”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-06

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IV, 22-30)

I2n vremea aceea toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura lui Iisus şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…“. Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta?“. Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“. Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s’au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos. Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus.

Apostolul Zilei: 2023-10-06

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(VI, 18-24)

Fraților, faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții. Rugați-vă și pentru mine, ca să mi se dea cuvânt când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, pe care o binevestesc, în lanțuri, ca să vorbesc despre Evanghelie fără sfială, precum trebuie să vorbesc. Iar ca să știți și voi cele despre mine și ce fac, Tihic, iubitul frate și credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoștință pe toate; l-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflați cele despre noi și să mângâie inimile voastre. Pace fraților și dragoste, cu credință de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toți care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăție.

Numai convorbirea cu Dumnezeu ne dă deplina libertate față de natură și față de noi înșine

LumineazăRugăciunea este și o ridicare a omului deasupra lui însuși. Numai scăpând de sine, de ceea ce se consideră drept libertate discreționară, omul scapă de natură și moarte. Numai eliberându-se de el însuși omul devine liber în adevăratul sens al cuvântului, nefiind dominat de nicio patimă. Evagrie Ponticul spune: „Starea de rugăciune este o dispoziție nepătimașă câștigată prin deprindere care răpește printr-o iubire desăvârșită până pe culmile inteligibile mintea ajunsă înțeleaptă și duhovnicească”.

Citește în continuare „Numai convorbirea cu Dumnezeu ne dă deplina libertate față de natură și față de noi înșine”

Cum să devină omul locul odihnei lui Dumnezeu ?

monah-590x394Pentru a deveni locul „odihnei” lui Dumnezeu sau pentru a-L avea pe Dumnezeu ca loc de „odihnă”, mintea omenească trebuie să fie capabilă să primească în sine o conștiință infinit profundă și luminoasă. Dumnezeu trebuie să afle în aceasta posibilitatea de a răsfrânge lumina Sa la infinit, posibilitatea unei adânciri nesfârșite. Omul trebuie să fie capabil de o experiență conștientă mereu nouă, mereu mai adâncă a lui Dumnezeu; iar Dumnezeu, la rândul Lui, se bucură de această continuă noutate a bucuriei omului în care El se odihnește.

Citește în continuare „Cum să devină omul locul odihnei lui Dumnezeu ?”

Rugăciunea îl eliberează pe om

38085938_1679334825528398_2897249899814846464_nRugăciunea îl eliberează pe om, îl degajează de natura exterioară și de sine însuși. În acest fel, ea ține sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare și al înclinațiilor patimilor sale care îl domină pe om mai mult decât o face natura.

Citește în continuare „Rugăciunea îl eliberează pe om”

Viziunea Părinților Bisericii asupra akediei

Este foarte interesant faptul că lumea modernă începe să descopere valoarea tradiției patristice silită oarecum să facă apel la ea pentru a-și rezolva o sumă de probleme psihologice pentru care științele moderne nu au răspunsuri eficiente. Așa stau lucrurile și cu boala sufletească ce poartă numele de akedia.

Citește în continuare „Viziunea Părinților Bisericii asupra akediei”

Firile și lucrările Mântuitorului Hristos

untitSfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea întâi, 5e, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 62

„Dacă definiția oricărei firi o constituie rațiunea lucrării ei ființiale, cel ce n-ar spune că aceasta e îndoită ar admite mituri cu centauri. Și apoi dacă ar fi așa, cel ce ar fi astfel având o singură lucrare – și aceasta, naturală – cum ar putea săvârși cu ea minunile și patimile, care se deosebesc întreolaltă prin rațiunea firii, fără să urmeze nici o privațiune absenței unei capacități a firii? Căci nici una din existențe nu poate înfăptui prin una și aceeași lucrare cele contrare, fiind ținută în marginile definiției și ale rațiunii firii. De aceea nu e permis a spune că în Hristos e simplu o singură și naturală lucrare a dumnezeirii și a trupului, dacă dumnezeirea și trupul nu sunt, după calitatea naturală, unul și același lucru. Căci în acest caz ar fi și o singură fire, iar Treimea ar deveni pătrime. Fiindcă nici după fire, nici după putere, nici după lucrare, nu S-a făcut, zice, una cu trupul. Pentru că prin nimic din ce e Fiul una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt pentru ființa cea una nu S-a făcut una cu trupul din pricina unirii, chiar dacă l-a făcut pe acesta prin unirea cu Sine de viață făcător, deși prin fire era muritor. Căci altfel S-ar fi arătat ca fiind de o fire schimbăcioasă și schimbând ființa trupului în ceea ce nu era, iar unirea făcându-l una după fire.”

Citește în continuare „Firile și lucrările Mântuitorului Hristos”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-05

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IV, 16-22)

I2n vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S’a ridicat să citească. Şi I s’a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate şi să vestesc anul bineprimit al Domnului. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I. Şi a început să le spună: „Astăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre“. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui.

Apostolul Zilei: 2023-10-05

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(V, 33; VI, 1-9)

raților, fiecare din voi așa să-și iubească femeia sa ca pe sine însuși; iar femeia să se teamă de bărbat. Copii, ascultați pe părinții voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate. «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta», care este porunca cea dintâi cu făgăduința: «Ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ». Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului. Slugilor, ascultați de stăpânii voștri cei după trup, cu frică și cu cutremur, întru curăția inimii voastre, ca și de Hristos, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu, slujind cu bunăvoință, ca și Domnului și nu ca oamenilor, știind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul. Iar voi, stăpânilor, faceți tot așa față de ei, lăsând la o parte amenințarea, știind că Domnul lor și al vostru este în ceruri și că la El nu încape părtinire.

Iubirea Maicii Domnului îmbrățișează întreaga lume

Acoperământul Maicii Domnului, 1 octombrie. Ce nu aveți voie să faceți sub  nici o formă în această zi – Rețete și vedeteSufletul meu se înfricoșează și se cutremură când se gândește la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slabă și inima e săracă și neputincioasă, dar sufletul meu se bucură și e atras să scrie despre Ea măcar un cuvânt.

Citește în continuare „Iubirea Maicii Domnului îmbrățișează întreaga lume”

De ce este numit Dumnezeu Atotțiitor ?

Sensul simbolului ochiului. Ce înseamnă simbolul - ochiul atotvăzătorAtotțiitor se zice pentru că este scaun atotțiitor, susținând și cuprinzând toate, fixând, întemeind și circumscriind și făcând totul neclintit în Sine și aducând la existență din Sine, ca dintr-o rădăcină atotțiitoare, toate și întorcând la Sine, ca într-un sân atotțiitor și ținându-le adunate în Sine ca într-un Scaun atotcuprinzător pe toate, printr-o susținere care le asigură pe toate și e mai presus de ele, nelăsându-le să cadă din ea și să se piardă ca scoase dintr-o casă atotcuprinzătoare. I se zice obârșie atotțiitoare și ca cea care le ține pe toate și le stăpânește, străbătându-le fără să le amestece și le impune tuturor jugurile primite de bună voie și durerile dulci ale dragostei dumnezeiești și atotțiitoare, ale bunătății ei neslăbite.

Citește în continuare „De ce este numit Dumnezeu Atotțiitor ?”

De ce se ia binecuvântare de la preot și i se sărută mâna ?

Cât de puternică poate fi binecuvântarea preotului? – Gânduri din IerusalimAtunci când un credincios se apropie de un preot să-i ceară binecuvântare, Domnul îl binecuvântează pe preot, iar apoi preotul, pe credincios. Astfel, preotul este transmițătorul harului lui Dumnezeu. Se sărută, de fapt, nu mâna preotului, ci mâna Domnului.

Citește în continuare „De ce se ia binecuvântare de la preot și i se sărută mâna ?”

Miracol și smerenie

matei-10-23-31-trimiterea-la-propovaduire-si-pericolele-intampinate-219056Miracolele nu abundă în Patericul egiptean. Ba dimpotrivă, am putea zice chiar că există o cenzură a minunilor în cartea înțelepciunii Pă­rin­ților ascetici din deșert. Înăl­țimea duhului la care au ajuns nu are nevoie să fie dublată de miracole pentru a putea fi observată și pentru a fi credibilă. Mai mult chiar, cu cât Părinții sunt mai îmbună­tă­țiți, cu atât refuză să își pună smerenia în pericol și să se lase admirați de oameni.

Citește în continuare „Miracol și smerenie”

Maica Domnului, acoperă-ne cu omoforul milei tale !

În imnografia Bisericii noastre, cinstirea Maicii Domnului este prezentă aproape în toate slujbele, iar la sărbătorile ei din cursul anului bisericesc avem o bogăţie de cântări ce o laudă pe Preasfânta Fecioară Maria. Un astfel de caz este şi la prăznuirea ei din prima zi a lunii octombrie, când am sărbătorit „Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria”.

Citește în continuare „Maica Domnului, acoperă-ne cu omoforul milei tale !”

La ce sunt bune ispitele

untitSfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Convorbirea părintelui Avraam, Cap. XXV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 741

„Mai mare și mai bună răsplată ne aduce harul Domnului dacă luptăm împotriva ispitelor, decât dacă ne-ar fi ferit de orice astfel de luptă. Este dovadă de virtute mai înaltă și mai strălucită faptul de a rămâne întărit și nemișcat în prigoane și necazuri, de a îndura toate în liniște, cu credință în ajutorul lui Dumnezeu, a triumfa împotriva atacurilor omenești cu răbdare, încins cu armele virtuții nebiruite, și a câștiga în chip glorios din slăbiciune puterea, fiindcă «puterea se desăvârșește în slăbiciune».”

Citește în continuare „La ce sunt bune ispitele”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-04

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(IV, 1-15)

I2n vremea aceea, Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Şi în acele zile El n’a mâncat nimic; şi când ele s’au încheiat, El a flămânzit. Şi I-a zis diavolul: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine“. Şi i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu“. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: „#ie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau. Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti“. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos, că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească; şi ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a spus: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău“. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme. Şi S’a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; şi vestea despre El a ieşit în tot ţinutul dimprejur. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.

Apostolul Zilei: 2023-10-04

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(V, 25-33)

Fraților, iubiți femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca să o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși, Biserică mărită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără de prihană. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile lor, ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia sa, pe sine se iubește. Căci nimeni, vreodată, nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica; pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică. Astfel, și voi, fiecare așa să-și iubească femeia sa, ca pe sine însuși; iar femeia să se teamă de bărbat.

Ce putere au preoţii ?

Tarif de înmormântare: 500 lei de preot, 200 lei la dascăl. ÎPS Sucevei  Calinic: nu există așa ceva | Newsweek RomaniaAsistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori sistemice în ceea ce priveşte preoţimea.

Citește în continuare „Ce putere au preoţii ?”

Preotul – mijlocitor între Dumnezeu și credincioși

Părintele Andrei Costin - bucurie şi pentru credincioşii Parohiei Gara  Veche | Parohia Gara Veche - Piatra NeamţPreotul este apostolul lui lisus Hristos, este apostolul neamului, mijlocitorul între Dumnezeu și orice creștin. Prin preot se fac toate minunile dumnezeiești, toate Tainele Bisericii. Fără el nu se fac! De aceea, preotul trebuie să fie ca un soare, neacoperit de norii necredinței, să fie totdeauna lumină, fiindcă dacă este lumină, totdeauna toți cei din întuneric aleargă la lumină. Preotul să fie tuturor pildă de fapte bune.

Citește în continuare „Preotul – mijlocitor între Dumnezeu și credincioși”

O, înfricoşată taină a preoţiei !

dsc_5989_0O, minune preaslăvită! O, putere negrăită! O, înfricoşată taină a preoţiei! Gândită şi sfântă, cinstită şi neprihănită, pe care Hristos a dăruit-o oamenilor la venirea Sa în lume. Cad şi mă rog cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să privim ca printr-o oglindă la această comoară a preoţiei. Se înalţă până la înseşi cerurile cerurilor în mijlocul îngerilor celor fără de trupuri, în mijlocul puterilor celor de sus, la însuşi Stăpânul îngerilor şi Ziditorul şi de lumină dătătorul.

Citește în continuare „O, înfricoşată taină a preoţiei !”

Între Hristos și paloșul gâdelui

Așa arată realitatea, chiar și în ziua de azi, deoarece rapoartele internaționale indică fără drept de apel faptul că religia creștină este sub o continuă și nemijlocită prigoană. Unul din șapte creștini este maltratat, prigonit, marginalizat sau amenințat cu moartea la nivel planetar. Unul din șapte mărturisitori ai lui Hristos este victimă directă a dictaturilor de tot soiul sau a fanatismului religios islamic. Pe toate continentele, dar în special în Asia și Africa, oamenii lui Hristos suferă. Așa a fost încă de la început, așa este și azi. Ce s-a schimbat, pe fond? Și de ce creștinismul rămâne, în continuare, cea mai agresată credință dintre toate celelalte?

Citește în continuare „Între Hristos și paloșul gâdelui”

Religia, alegere personală și responsabilitate socială

Principalele religii sunt astăzi din ce în ce mai puţin „coduri de semnificaţie”, după cum afirma sociologul francez Danièle Hervieu-Léger, impuse persoanelor de sus, şi tot mai puţin „comunităţi naturale” în care indivizii îşi moştenesc identitatea religioasă (Cf. D. Hervieu-Léger, Le pèlerin et le converti. La religion en mouvement, Paris, Flammarion, 1999). În socie­tățile moderne, în special în Europa, identitatea religioasă devine tot mai mult o chestiune de alegere personală. Din ce în ce mai des sunt întâlnite cazuri în care persoanele fac propria alegere în ceea ce priveşte credinţa religioasă, adesea după o lungă perioadă de tatonări şi „călătorii” spirituale.

Citește în continuare „Religia, alegere personală și responsabilitate socială”

Părinții trupești

untitSfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 237-238

„(…) (Dumnezeu – n.n.) înfăți­șea­ză îndată ca vecin și unit cu respectul față de Dumnezeu pe cel față de tată și de mamă, prin care am fost aduși, la porunca lui Dumnezeu, la ființă și existență, ținând, așa zicând, al doilea loc după Creatorul. Căci firea modelează în sine pe cel ce se naște prin porunca dumnezeiască, printr-o lucrare neînvățată, imitând slava Creatorului. Și precum Dumnezeu e începutul și obârșia tuturor, ca Făcător și Creator, așa și fiecare dintre cei ridicați la știința de născători este ca o rădăcină a nașterii copilului ca născut din sine și ca un izvor al trecerii lui în existență. Așadar, slujba tatălui și a mamei spre aducerea la existență a tuturor celor de pe pământ este un chip (tip) al Creatorului tuturor.
De aceea legea a poruncit să li se dea lor o cinste mai aleasă decât altora, nelipsindu-i de răsplată pe cei ce s-au hotărât să-i cinstească și neeliberându-i de pedeapsă pe cei ce nu vor să facă aceasta.”

Citește în continuare „Părinții trupești”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-03

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(III, 23-38; IV, 1)

I2n vremea aceea, Iisus era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda, fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie

Apostolul Zilei: 2023-10-03

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(V, 20-25)

Fraților, mulțumiți totdeauna pentru toate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu-Tatăl. Supuneți-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este. Deci, precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea.

Preparate rapide cu fulgi de hrişcă

Hrișca, ca și fulgii care derivă din aceasta, conține o multitudine de proprietăți benefice pentru organism şi de aceea este considerată un aliment complex. Nu conține gluten şi este recomandată inclusiv persoanelor cu diabet. Fulgii de hrişcă pot fi consumaţi sub diverse forme: în salate, copturi şi diverse preparate.

Citește în continuare „Preparate rapide cu fulgi de hrişcă”

Rolul dietei şi al mişcării în supravieţuirea neuronilor

Teoria clasică spune că nu se pot crea celule noi în creierele noastre. Pur și simplu le folosim pe cele cu care ne naștem, iar dacă vârsta ori vreun alt factor le vatămă și mor, nu mai avem ce face – ne îndreptăm către ceea ce medicina numește neurodege­ne­rescență. Cercetările din ultimii ani vin însă cu o veste bună: creierul poate continua să genereze celule noi, adică neuroni, chiar și la o vârstă înaintată, proces denumit neurogeneză.

Citește în continuare „Rolul dietei şi al mişcării în supravieţuirea neuronilor”

„Spovedania nu înseamnă să te speli ca să te întorci înapoi în noroi”

71571_spovedanie-590x392Știți, este o veche povestioară rusească despre o doamnă bătrână care se spovedea la același preot an de an și spunea de fiecare dată păcatele pe care le făcuse din tinerețe. Și într-o zi preotul i-a zis: „Ascultă, le-ai spovedit pe acestea de cel puțin douăzeci de ori. Ce rost mai are să le tot repeți din nou și din nou?”. Iar bătrâna a spus: „O, părinte, cât de dulce este amintirea lor…”.

Citește în continuare „„Spovedania nu înseamnă să te speli ca să te întorci înapoi în noroi””

Purtarea de grijă a Maicii Domnului

Maica DomnuluiÎn perioada de timp cât am fost la mănăstirea Stomiu, am cunoscut un familist cu mulți copii, care era păzitorul unui sat al Epirului, situat la o distanță de 4 ore și jumătate de mers pe jos de Konița, unde locuia familia lui. Avea 9 copii. Deoarece drumul spre sat trecea pe lângă mănăstire, țăranul acesta venea la mănăstire și când se ducea la serviciu, dar și când se întorcea. Când se întorcea din sat, ca să meargă acasă, mă ruga să-l las să aprindă el candelele. Deși vărsa undelemn pe jos, îl lăsam să le aprindă; preferam să curăț eu plăcile de piatră ale bisericii, decât să-l supăr. Când pleca de la mănăstire, cam la vreo 300 de metri de ea, trăgea întotdeauna un foc de pușcă. Asta nu mi-am putut explica, de aceea am hotărât să-l urmăresc din clipa când va intra în biserică până când va lua drumul spre Konița.

Citește în continuare „Purtarea de grijă a Maicii Domnului”

Să rămânem mereu sub acoperământul Maicii Domnului !

imparateasa-cerului-acoperitoarea-a-toata-lumea-bucuria-noastra-186307Să fim întotdeauna alături de Preacurata, prin rugăciunile noastre stăruitoare către Ea. Să năzuim întotdeauna spre acoperământul ei matern, cu credință tare că nici una din rugăciunile noastre, nici una din lacrimile noastre, nici unul din suspinele noastre nu vor pieri fără urmă.

Citește în continuare „Să rămânem mereu sub acoperământul Maicii Domnului !”

Adorarea Preasfintei Treimi

untitSfântul Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXXIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, pp. 65-66

„Însuși Domnul Iisus Hristos a învățat prin Sine pe samariteanca, și prin ea, pe noi, desăvârșirea Sfintei Treimi, ca fiind o dumnezeire neîmpărțită și una. Însuși Adevărul mărturisește, când zice samaritencei: Crede Mie, că vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina lui în Duh și Adevăr. Căci Tatăl îi vrea astfel pe cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu și cei ce se închină Lui se cade să se închine în Duh și adevăr (Ioan 4, 21-22). Deci s-a arătat din aceasta că Adevărul este Fiul însuși, cum Însuși zice: Eu sunt Adevărul. Pentru El s-a rugat și prorocul David: Trimite lumina Ta și Adevărul Tău (Psalmi 42, 3). Deci adevărații închinători se închină Tatălui, dar în Duh și Adevăr, mărturisind pe Fiul și în El pe Duhul. Căci Duhul e nedespărțit de Fiu, cum nedespărțit e Fiul de Tatăl. Însuși Adevărul mărturisește aceasta, zicând: Voi trimite vouă pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, pe Care lumea nu-L poate primi (Ioan 15, 26; 14, 17), adică nu-L pot primi cei ce-L tăgăduiesc că El este din Tatăl în Fiul.”

Citește în continuare „Adorarea Preasfintei Treimi”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-02

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(III, 19-22)

I2n vremea aceea Irod tetrarhul, mustrat fiind de Ioan cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le făcuse Irod, tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniţă. Şi a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s’a deschis cerul şi Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas din cer s’a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“.

Apostolul Zilei: 2023-10-02

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Efeseni
(IV, 25-32)

Fraților, lepădând minciuna, grăiți adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniați-vă și nu greșiți; soarele să nu apună peste mânia voastră, nici nu dați loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea și celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă. Să nu întristați Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării! Orice amărăciune și supărare și mânie și izbucnire și defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.

Idealul vieții creștine – iubirea desăvârșită

untit„Zis-a Domnul: Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și, dacă iubiți pe cei ce vă ­iubesc, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; și, dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcă­toșii fac același lucru; iar dacă dați împrumut celor de la ­care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și pă­că­toșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să pri­mească înapoi întocmai. Însă voi iubiți-i pe vrăjmașii voștri și faceți-le bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și ­Tatăl vostru milostiv este.”  Luca 6, 31-36 Duminica a XIX-a după Rusalii (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor)

Citește în continuare „Idealul vieții creștine – iubirea desăvârșită”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-01

DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VI, 31-36)

Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu’mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu’mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu’mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Apostolul Zilei: 2023-10-01

DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Corinteni
(XI, 31-33; XII, 1-9)

raților, Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, dar, printr-o fereastră, am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Fiindcă, chiar de aș vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Și, pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.