Ce putere au preoţii ?

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori sistemice în ceea ce priveşte preoţimea.

Preotul – mijlocitor între Dumnezeu și credincioși

Preotul este apostolul lui lisus Hristos, este apostolul neamului, mijlocitorul între Dumnezeu și orice creștin. Prin preot se fac toate minunile dumnezeiești, toate Tainele Bisericii. Fără el nu se fac! De aceea, preotul trebuie să fie ca un soare, neacoperit de norii necredinței, să fie totdeauna lumină, fiindcă dacă este lumină, totdeauna toți cei din întuneric aleargă la lumină. Preotul să fie tuturor pildă de fapte bune.

O, înfricoşată taină a preoţiei !

O, minune preaslăvită! O, putere negrăită! O, înfricoşată taină a preoţiei! Gândită şi sfântă, cinstită şi neprihănită, pe care Hristos a dăruit-o oamenilor la venirea Sa în lume. Cad şi mă rog cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să privim ca printr-o oglindă la această comoară a preoţiei. Se înalţă până la înseşi cerurile cerurilor în mijlocul îngerilor celor fără de trupuri, în mijlocul puterilor celor de sus, la însuşi Stăpânul îngerilor şi Ziditorul şi de lumină dătătorul.

Prieteni și dușmani

Amândouă antonimele par de la sine înțelese. Toată lumea știe ce înseamnă un prieten, respectiv un dușman. Dar de atâtea ori s-a dovedit că un lucru care pare evident nu este chiar așa de clar.

Între Hristos și paloșul gâdelui

Așa arată realitatea, chiar și în ziua de azi, deoarece rapoartele internaționale indică fără drept de apel faptul că religia creștină este sub o continuă și nemijlocită prigoană. Unul din șapte creștini este maltratat, prigonit, marginalizat sau amenințat cu moartea la nivel planetar. Unul din șapte mărturisitori ai lui Hristos este victimă directă a dictaturilor de tot soiul sau a fanatismului religios islamic. Pe toate continentele, dar în special în Asia și Africa, oamenii lui Hristos suferă. Așa a fost încă de la început, așa este și azi. Ce s-a schimbat, pe fond? Și de ce creștinismul rămâne, în continuare, cea mai agresată credință dintre toate celelalte?

Religia, alegere personală și responsabilitate socială

Principalele religii sunt astăzi din ce în ce mai puţin „coduri de semnificaţie”, după cum afirma sociologul francez Danièle Hervieu-Léger, impuse persoanelor de sus, şi tot mai puţin „comunităţi naturale” în care indivizii îşi moştenesc identitatea religioasă (Cf. D. Hervieu-Léger, Le pèlerin et le converti. La religion en mouvement, Paris, Flammarion, 1999). În socie­tățile moderne, în special în Europa, identitatea religioasă devine tot mai mult o chestiune de alegere personală. Din ce în ce mai des sunt întâlnite cazuri în care persoanele fac propria alegere în ceea ce priveşte credinţa religioasă, adesea după o lungă perioadă de tatonări şi „călătorii” spirituale.

Părinții trupești

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 237-238

„(…) (Dumnezeu – n.n.) înfăți­șea­ză îndată ca vecin și unit cu respectul față de Dumnezeu pe cel față de tată și de mamă, prin care am fost aduși, la porunca lui Dumnezeu, la ființă și existență, ținând, așa zicând, al doilea loc după Creatorul. Căci firea modelează în sine pe cel ce se naște prin porunca dumnezeiască, printr-o lucrare neînvățată, imitând slava Creatorului. Și precum Dumnezeu e începutul și obârșia tuturor, ca Făcător și Creator, așa și fiecare dintre cei ridicați la știința de născători este ca o rădăcină a nașterii copilului ca născut din sine și ca un izvor al trecerii lui în existență. Așadar, slujba tatălui și a mamei spre aducerea la existență a tuturor celor de pe pământ este un chip (tip) al Creatorului tuturor.
De aceea legea a poruncit să li se dea lor o cinste mai aleasă decât altora, nelipsindu-i de răsplată pe cei ce s-au hotărât să-i cinstească și neeliberându-i de pedeapsă pe cei ce nu vor să facă aceasta.”

3 octombrie – Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-03

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (III, 23-38; IV, 1)

n vremea aceea, Iisus era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda, fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie

Apostolul Zilei: 2023-10-03

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (V, 20-25)

raților, mulțumiți totdeauna pentru toate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu-Tatăl. Supuneți-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este. Deci, precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea.