Fără smerenie, oricât ai citi, nu înveți nimic

Înțelegi că smerenia se învață? Numai întru smerenie le înveți pe cele cerești și înalte.

Fără smerenie, suntem orbi în războiul duhovnicesc

Războiul duhovnicesc este prezent oriunde. Nu sunteți scutit de acesta, chiar dacă nu vedeți săgețile ce vin de la vrăjmași.

Maica Domnului este gata să mântuiască pe cei ce vin la ea cu credință și cu osârdie

Maica lui Dumnezeu este cu totul pătrunsă de duhul lui Hristos, pe Care L-a purtat ca Dumnezeu-Om în pântecele său – este pătrunsă de duhul blândeţei, al smereniei, bunătăţii, milostivirii, împreună-pătimirii, sfinţeniei, dreptăţii, şi este totdeauna gata să mântuiască pe cei ce vin la ea cu credinţă şi cu osârdie. Drept aceea, trebuie să ne rugăm ei întotdeauna cu osârdie, cu nădejde.

Gândul iadului veșnic

Avva Sisoe avea deja popularitate în rândul asceților din pustia egipteană, iar la el veneau alții să ceară sfat. De multe ori erau atrași chiar de faima sa, pe care, cel mai adesea, o confirmau după întâlnire. În felul acesta au ajuns la el trei monahi care erau bântuiți de imagini biblice ale iadului veșnic. Prin urmare, îl întreabă pe Sfântul Sisoe cum să scape de râul de foc (Ap. 20, 14), de scrâșnirea dinților (Mt. 8, 12), de viermele cel neadormit (Is. 66, 24) sau de întunericul cel mai din afară (Mt. 8, 12). Primul cuvânt pe care îl are pentru ei avva Sisoe este unul de încurajare și smerit. Le spune: „Eu nu mă gândesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu Îi place să fie milostiv și eu sper să Îi fie milă și de mine”.

Sfânta Liturghie în epoca apostolică

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Sfânta Liturghie are o vechime de două milenii şi este o moştenire sacră a epocii apostolice. Parcurgând Sfânta Scriptură a Noului Testament din Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli, aflăm că în Biserica primară creştinii „stăru­iau… în frângerea pâinii”. Ceea ce ne arată că ei participau la Sfânta Liturghie, în centrul căreia este Euharistia.

Postul sufletesc

Sfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 22, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 176-177

„Să știm că de aceea supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăția inimii. Însă zadarnică ne este truda, dacă, suportând-o neistovit în vederea unui țel, nu-l putem atinge, oricâte chinuri ne-am impus. Mai bine ar fi fost să ne fi înfrânat de la mâncăruri oprite sufletului, decât să fi postit cu trupul de la alimente naturale, dar mai puțin vătămătoare. Imboldul la mâncare este firesc și nevătămător pentru făptura lui Dumnezeu, neavând în sine nici un păcat, pe când defăimarea fraților, despre care este spus: Să nu-ți placă să clevetești, ca să nu fii smuls din rădăcini (Pilde 20, 15), este o hrană a sufletului dintre cele mai primejdioase. Iar despre mânie și pizmă zice fericitul Iov: Mânia ucide pe cel fără de minte și pizma îl omoară pe cel mic (Iov 5, 2).”

11 octombrie – Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-11

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (V, 33-39)

n vremea aceea s-au apropiat fariseii şi cărturarii de Iisus şi I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau“. Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“.

Apostolul Zilei: 2023-10-11

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (I, 12-19)

raților, voiesc ca voi să știți că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, încât lanțurile mele pentru Hristos au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din invidie și din împotrivire, alții însă, din bunăvoință. Aceștia o fac din iubire, știind că eu sunt aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalți, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanțurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din fățărnicie, fie în adevăr, Hristos se propovăduiește și întru aceasta mă bucur și mereu mă voi bucura, pentru că știu că «aceasta se va socoti mie spre mântuire», prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, după așteptarea și nădejdea mea.