În fiecare an, la jumătatea lunii octombrie, mii de pelerini merg la Iaşi să o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cu acest prilej, prăznuirea Sfintei este împodobită de slujbele bisericeşti care dezvoltă o imnografie deosebită dedicată Cuvioasei. Din cântările închinate cinstirii ei descoperim importanţa sărbătorii din 14 octombrie când facem „pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi”.
Citește în continuare „Cuvioasa Parascheva, sfânta celor ce sunt în nevoi”
Pentru credinciosul simplu şi smerit, slobozirea de sub stăpânirea închipuirii se dobândeşte prin simpla şi întreaga năzuinţă de a trăi după voia lui Dumnezeu. Este ceva atât de simplu, şi totodată „ascuns de cei înţelepţi şi înţelegători”, şi nu este cu putinţă a o lămuri în cuvinte.
Citește în continuare „Chip și închipuire ‒ cu cine alegem să ne asemănăm ?”
Nădejdea în Domnul alungă deznădejdea întunecată, plină de spaime, chemând mila dumnezeiască și mântuirea. Nădejdea în Domnul îi izbăvește pe cei căzuți. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi îndreaptă pe cei îngenuncheați; ea desface lanțurile de la picioarele celor întemnițați.
Citește în continuare „Nădejdea șterge lacrimile sufletului rănit”
Preacuvioase părinte, ce este nădejdea?
Citește în continuare „„Nădejdea cea în Hristos este dulcea aşteptare a vieţii veşnice””
Biserica Ortodoxă se identifică adesea cu slujbele, rânduielile, rugăciunile și tot instrumentarul liturgic care deservește ceea ce în termeni de specialitate se numește cult divin. Viața ei este ritmată de succesiunea slujbelor, și în special a Sfintei Liturghii, care se săvârșește în cuprinsul ei zilnic la un moment dat. Chemarea „Iară și iară, cu pace Domnului să ne rugăm!” este un deziderat pe care și credincioșii îl urmăresc nu numai la biserică, ci și în viața personală. Această realitate ne conduce la ideea că rugăciunea este în viața Bisericii, ca sinaxă sau comunitate a celor aleși, o lucrare fără de sfârșit. Acest lucru se vede mai clar în lumea monahală, unde rugăciunea este preocuparea principală și toate aspectele vieții călugărilor și călugărițelor sunt orânduite spre facilitatea acestei lucrări. Noi înșine, fiecare creștin în parte, putem mărturisi în pagini nesfârșite folosul rugăciunii în viața noastră.
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. VI, 40.2-40.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 254
„Fericiți făcătorii de pace, adică cei care domesticesc și îmblânzesc legea care se luptă împotriva gândului minții noastre, cei care îmblânzesc amenințările mâniei, momelile poftei și celelalte patimi, care duc război împotriva gândirii noastre. Aceștia, ducându-și viața însoțiți de știință, de fapte bune și de învățătura cea adevărată, se vor restabili în înfierea cea foarte mult dorită. Desăvârșiți făcători de pace sunt aceia care păstrează neclintită pacea în orice împrejurare din viață, cei care numesc sfântă și bună conducerea dumnezeiască a lumii, care-și găsesc reazemul lor în știința lucrurilor dumnezeiești și omenești, datorită căreia ajung de socotesc contrarietățile din lumea materială cea mai frumoasă armonie a creației. Făcătorii de pace aduc pace și celor care se războiesc cu vicleniile de luptă ale păcatului, învățându-i să se întoarcă la credință și la pace.”
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea a stat Iisus într’un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe toţi îi vindeca. Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer;. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni |
 raților, purtați-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați într-un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire și aceasta este de la Dumnezeu; căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El, ducând aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și o auziți acum de la mine. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtășire a Duhului, dacă este vreo milostivire și îndurare, faceți-mi bucuria deplină ca să gândiți la fel, având aceeași iubire, aceleași simțiri, aceeași cugetare. Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unul pe altul să-l socotească mai de cinste decât el însuși. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale aproapelui. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 