În cărţile noastre de slujbă ‒ unii dintre dumneavoastră citiţi din ele ‒ aţi văzut că există anumite menţiuni. Când se face aşa, cum se face… La un moment dat, când slujba este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că Biserica nu urmăreşte osteneala şi îngreunarea vieţii omului, ci urmăreşte aducerea lui într-o rânduială.
Noi, prin postul pe care vrem să îl începem, nu urmărim altceva decât să intrăm într-o rânduială. Lucrul acesta îl facem timp de o viaţă. Constatăm că ne apropiem de mormânt şi încă n-am intrat în rânduială; şi avem această dorinţă continuă, de a intra în rânduială.
Observaţi că toate instituţiile din lume au o rânduială. Orice în lumea aceasta are o rânduială. Iar Biserica are o rânduială pentru fiecare perioadă a anului şi chiar pentru fiecare zi. Iată că şi noi acum la Liturghie, facem o rânduială, o rânduială care are vechime.
Preot Nicolae Tănase,
Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos,
Editura Agaton, Făgăraș, 2011, pag. 114
Doxologia
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 