Deserturi cu cremă de fistic

Fisticul de bucură de popularitate nu doar pentru gustul său plăcut, ci şi pentru beneficiile aduse sănătăţii. Conţine l-arginină, un aminoacid care face arterele mai flexibile şi împiedică formarea cheagurilor de sânge, prevenind atacul de cord. Este utilizat în bucătărie la diverse preparate, dulci sau sărate.

Citește în continuare „Deserturi cu cremă de fistic”

Ceaiul verde, un excelent epurator al radicalilor liberi

Ceaiul verde a fost cultivat prima dată în China și primul care l-a băut sub formă de infuzie a fost împăratul Shennong cu aproape 3.000 de ani înainte de Hristos. În secolul al VIII-lea a ajuns în Japonia, şi, treptat, a în­ceput să fie consumat de către toți japonezii, astfel că astăzi ceaiul verde este asociat mai degrabă cu Japonia decât cu China. Numeroase studii științifice demonstrează beneficiile pe care le are asupra organismului, fiind bogat în antioxidanți.

Citește în continuare „Ceaiul verde, un excelent epurator al radicalilor liberi”

Dragostea nu se arată cu adevărat decât prin fapte

cruce lemn si floareSă-L iubim pe Dumnezeu și să săvârșim faptele milei pentru om. Faptele milei sunt cele arătate la Matei 25, 35-36; 42-43, adică: a hrăni pe cel flămând, a da apă celui însetat, a îmbrăca pe cel gol, a îngriji pe cei bolnavi, a cerceta pe cei din închisori, a îngropa pe cel mort. Acestea sunt faptele milei trupești.

Citește în continuare „Dragostea nu se arată cu adevărat decât prin fapte”

Esența creștinismului este iubirea

117În cei care se aseamănă mai mult cu Domnul Iisus se găsesc înmănunchiate toate însușirile Lui, dar mai ales dragostea neschimbată. Dragostea lui Dumnezeu este minunată, nu numai fiindcă ea este dusă până la capăt, ci mai ales pentru că este dusă până la capăt pentru toți, chiar și pentru vânzătorul Său, chiar și pentru călăii Săi. Această dragoste n-a făcut rău nimănui, nici măcar nu a dorit răul nimănui, căci Dragostea știe să le facă pe toate, numai răul nu știe să-l facă.

Citește în continuare „Esența creștinismului este iubirea”

„Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului ?”

274035376_1841268259415613_5464727663626146132_nSpunea cineva că părintele Stăniloae l-a întrebat pe un candidat la doctorat: „Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului?”. N-a întrebat ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care ești în Biserica Domnului și cinstești pe Maica Domnului, ce simți tu atunci când cinstești pe Maica Domnului?

Citește în continuare „„Ce simți tu când o cinstești pe Maica Domnului ?””

Plânsul care spală păcatele

untitSfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 176-177

„Deși toți oamenii socot că trebuie invidiați cei ce sunt necontenit veseli, totuși Hristos, în loc să-i fericească pe aceștia, îi fericește pe cei mâhniți, pe cei săraci, pe cei ce plâng, spunând așa: Fericiți cei ce plâng (Matei 5, 4), cu toate că toți oamenii îi nefericesc pe aceștia. De aceea Hristos, înainte de a da aceste învățături, a făcut minuni, pentru ca să găsească crezământ cuvintele Sale. Și iarăși, în această fericire Hristos n-a vorbit îndeobște de cei care plâng pentru fel de fel de pricini, ci de cei ce plâng pentru păcatele lor. Orice alt plâns este oprit cu strășnicie, cum este plânsul pentru vreunul din bunurile acestei lumi. Aceasta a arătat-o și Pavel zicând: Întristarea după lucrurile lumii aduce moarte; dar întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, fără părere de rău (II Corinteni 7, 10). Aici Hristos fericește pe cei întristați după Dumnezeu; și nu vorbește de cei întristați puțin, ci de cei tare întristați. De aceea nici n-a spus: cei ce se întristează, ci cei ce plâng. (…) – Și care le e răsplata? Că aceia se vor mângâia (Matei 5, 4).”

Citește în continuare „Plânsul care spală păcatele”

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-23

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(VII, 36-50)

n vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Apostolul Zilei: 2023-10-23

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Filipeni
(IV, 10-23)

Fraților, m-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăși purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o și aveați, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca și cum aș duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belșug și în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Care mă întărește. Însă bine ați făcut că ați împărtășit cu mine necazul. Doar și voi știți, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat și de primit, decât voi singuri. Pentru că și în Tesalonic, o dată și a doua oară, mi-ați trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisosește, în folosul vostru. Am de toate și am și de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ați trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăția Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu și Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor. Amin! Îmbrățișați în Hristos Iisus pe toți sfinții. Vă îmbrățișează pe voi frații care sunt împreună cu mine. Vă îmbrățișează toți sfinții, mai ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!