Ce este un creștin? Ce trebuie el să aibă? Desigur, trebuie să aibă multă răbdare în toate. Drumul care-i călăuzește pe călători către cetatea Raiului este în întregime presărat cu ghimpi; cei ce călătoresc pe el vor sângera.
Zi: 25 octombrie 2023
Rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine ?
Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?
Citește în continuare „Rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine ?”
Rugăciunea neîncetată – să le facem pe toate ca pentru Dumnezeu
De câte ori vă dogoriți de arșița soarelui de vară și răbdați cu multă sudoare în osteneala sfintei ascultări, pentru dragostea lui Dumnezeu și folosul aproapelui; de câte ori vă aflați în chilie, făcându-vă canonul de metanii și de închinăciuni cu rugăciunea în minte, sau citind Viețile Sfinților și învățăturile Sfinților Părinți, spre a vă folosi de ele.
Citește în continuare „Rugăciunea neîncetată – să le facem pe toate ca pentru Dumnezeu”
Epitrahilul sufletelor
„Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său pentru preoții Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veșmintelor lui” – aceasta este rugăciunea pe care fiecare preot este dator să o rostească atunci când îmbracă epitrahilul. Nici o slujbă în Biserică nu se poate face fără acest veșmânt liturgic, de la cele mai mici la cele mai mari. La unele slujiri liturgice, preotul îmbracă mai multe veșminte, dar la nici una nu lipsește epitrahilul. Și cum în Biserică nimic nu se face fără rost, la fel este și acest obicei. Rugăciunea este inspirată de Psalmul 132, cel mai scurt din toată cartea Psaltirii: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac” (132, 1-3).
„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”
Cea mai cunoscută rugăciune în lumea creştină este Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească. Această rugăciune ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos, după cum ne relatează Sfânta Evanghelie: „voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13).
Potolirea mâniei
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 27, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 179
„Ava Paesius își ducea viața retras într-un pustiu nemărginit. Venind la el Ava Ioan, superiorul unei mari mănăstiri cu mulți monahi, l-a cercetat, ca pe un vechi frate, cum și-a petrecut toți acești patruzeci de ani, de când, despărțit de lume, n-a mai fost tulburat de nici un frate în pustie.
«- Soarele, a răspuns el, nu m-a văzut niciodată mâncând».
«- Și nici pe mine mâniat, a replicat celălalt.»”
25 octombrie – Sfinții Mucenici Marcian și Martirie [ TRINITAS TV ]
EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-25
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“ |
Apostolul Zilei: 2023-10-25
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni |
 raților, Hristos este capul trupului, adică al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate, că în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinătatea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Și pe voi, care oarecând erați înstrăinați și vrăjmași, având mintea voastră la fapte rele, de acum v-a împăcat, prin moartea (Fiului Său), în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinți, fără de prihană și nevinovați, dacă, într-adevăr, rămâneți întemeiați în credință, întăriți și neclintiți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer și al cărei slujitor, eu, Pavel, m-am făcut. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 