Șapte însușiri necesare unei soții

1. Ca soţie, nu trebuie niciodată, repet niciodată să subestimezi puterea cuvintelor tale în vorbirea ta cu soţul tău. Tu trebuie să fii prima sursă de încurajare. Cuvintele pe care le spui soţului şi despre el în faţa altora au mai multă greutate decât ţi-ai imagina vreodată!

Femeile însărcinate să se împărtășească mai des

Viitoarea mamă trebuie să fie foarte liniştită şi împăcată ‒ şi pentru ca anormalele capricii de care dau dovadă în mod obişnuit gravidele să nu influențeze în rău inima ei, să nu o păgubească, femeile care se pregătesc de naştere trebuie să se împărtăşească mai des cu Sfintele lui Hristos Taine.

Dragostea conjugală nu reprezintă un impediment în atingerea sfințeniei

Caracterul de sfinţenie al căsătoriei, definit în epistolele apostolice, cuprinde şi relaţiile intime dintre soţi, care se completează reciproc şi se iubesc: „Şi cei doi vor fi un singur trup”. Acest moment, poate cel mai sacru din viața soţilor, poate atinge culmile sfinţeniei, dacă reprezintă finalul şi simbolul apropierii lor sufleteşti şi trupeşti. Aceasta constituie o etapă aparte în relaţiile dintre ei. Uneori putem observa cum ochii tinerilor căsătoriţi se luminează de un nou fel de dragoste şi de bucurie. Pentru acest dar minunat ei trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu, amintindu-şi mereu că „toate sunt foarte bune şi că bărbat şi femeie a făcut Dumnezeu pe om” (canonul 51 din Pravilele Apostolice).

Binele și răul

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Convorbire cu părintele Teodor, Cap. III, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 398-399

„Toate cele din lumea aceasta sunt de trei feluri: bune, rele și mijlocii. Trebuie să cunoaștem ce este în chip propriu bun, rău și mijlociu, pentru ca, întărită cu adevărata știință, credința noastră să iasă învingătoare în toate încercările. În lucrurile omenești nu trebuie să credem că există ceva bun în afară de virtute, care, singura ducân­du-ne, cu sinceră credință, către cele dumnezeiești, ne ține neîncetat în strânsă legătură cu binele cel neschimbat. Dimpotrivă, nu trebuie să spunem că este rău decât păcatul, care singur este în stare să ne despartă de Bunul Dumnezeu și să ne unească cu diavolul cel rău. Mijlocii sunt cele care pot înclina într-o parte sau alta, după sentimentul și judecata celui ce le folosește. Socotește între acestea din urmă bogăția, puterea, cinstea, forța trupească, sănătatea, frumusețea, viața însăși sau moartea, sărăcia, slăbiciunea corpului, injuriile și altele ca acestea care, după felul sau dispoziția celui ce le folosește, aduc cele bune, sau cele rele.”

28 octombrie – Sfântul Iachint, Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VI, 1-10)

n vremea aceea, într’o sâmbătă – a doua după Paşti – Iisus trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice şi le mâncau frecându-le’n palme. Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceţi ce nu se cuvine a face sâmbăta?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n’aţi citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el: cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii-înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii“. Şi le spunea: „Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei!“ Şi a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. El însă le ştia gândurile şi i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s’a ridicat şi a stat. Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Şi privindu-i pe toţi de jur-împrejur, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!“ Iar el a făcut aşa, şi mâna i s’a făcut sănătoasă.

Apostolul Zilei: 2023-10-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (III, 12-18)

raților, având, deci, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, și nu ca Moise, care își punea un văl pe fața sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător. Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci, până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, de vreme ce el se desființează prin Hristos; deci, până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne preschimbăm în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.