Iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui

Când e vorba de iad, de pogorârea Domnului Hristos la iad, noi înțelegem că S-a pogorât la cea mai de jos posibilitate de existență. La drept vorbind, pentru că nu ni se spune cine a creat iadul, noi credem că iadul l-au creat cei vrednici de iad. Fiecare ajungând la un zbucium sufletesc de pe urma păcatelor făcute, ajunge și la o stare de iad. Și atunci iadul este unde-i omul cu stări de iad, unde-i omul zbuciumat acolo-i iadul lui. Și atunci cine l-a creat? Și l-a creat el luiși. Iadul e o pedeapsă, dar o pedeapsă pe care ți-o dai ție însuți.

Vrei liniște interioară ?

Dacă vrei liniște interioară și sănătate sufletească cât trăiești pe pământ, dacă vrei și fericirea veșnică în Ceruri, atunci chivernisește-ți patimile, ascultând de vocea conștiinței tale. Dacă te guvernează patimile, nu te vei bucura decât de greutăți, amărăciune și mustrarea conștiinței în viața aceasta, și de iadul veșnic în cea de dincolo.

Nu te aștepta să învingi păcatul prin puterile tale

Nu te aștepta să învingi prin puterile tale păcatul, căci de la naștere ai fost pus în jugul lui, ești rob al lui. Te vei elibera de el doar dacă harul lui Dumnezeu te va întări. Și chiar și această bună intenție trebuie sădită în tine de Domnul, cu harul Său. Dacă izvorul nu izvorăște apă, râul va seca. Dacă harul dumnezeiesc nu-l întărește, omul seacă duhovnicește.

Cine și cum critică

Critica este categoric un demers pozitiv – câtă vreme este constructivă, adică nu doar să spui ce nu ți se pare bine, ci și cum crezi că ar trebui să fie. Mai contează însă și cine critică, cum o face și de ce…

Sfârșitul lumii, o mare ispită duhovnicească

„- Când vine, părinte, sfârșitul lumii?

– Păi, Dumnezeu n-are altă treabă decât să stabilească data, ora și minutul când vine sfârșitul lumii, ca să-l știi dumneata?”

Cum ne îngrijim de rugăciune ?

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvinte despre rugăciune, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 298

„Fiindcă lucrul cel mai mare dintre toate este rugăciunea, grija cea mai mare ei trebuie să i se arate, ca nu cumva să sufere vătămare din partea celui rău. Pentru că, cu cât cineva arată grija de un mare bun, pe atât îl atacă cel viclean cu și mai mare stăruință. Un astfel de om va trebui să arate multă vigi­lență, ca și mai mult, zi de zi, să se arate roadele stăruinței sale în rugăciune, (adică) iubirea, smerenia, simplitatea și bunătatea, ca progresul său întru cele duhovnicești să se facă vădit și să cheme și pe alții la un zel egal. Dumnezeiescul Apostol (ne învață) să stăruim în rugăciune și să ne rugăm neîncetat (I Tesaloniceni 5, 17), iar Domnul (…) spune: Privegheați și vă rugați (Matei 26, 41). (…) Dar, stăruind cineva în rugăciune și luând asupră-și un lucru atât de important, dator este să dea luptă mare și neșovăielnică, pentru ca să înfrângă piedicile (ce vin în calea) rugăciunii: somnul, indiferența, greutatea trupului, nălucirea gândurilor, instabilitatea minții și toate uneltirile celui rău – să treacă prin necazuri și peste războiul pe care duhurile cele viclene îl duc cu mânie împotriva lui, împiedicându-i sufletul să caute neîncetat adevărul și pe Dumnezeu și să se apropie de Hristos.”

30 octombrie – Sfântul Sfințit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei și sora sa, Zenovia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-10-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 18-22)

n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.

Apostolul Zilei: 2023-10-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (II, 13-20)

raților, pe voi, care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-vă toate greșelile; ștergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, și l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, dezbrăcând (de putere) începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. Nimeni, deci, să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos. Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească, în loc să se țină strâns de capul de la care trupul tot – prin încheieturi și legături, îndestulându-se și întocmindu-se – sporește în creșterea lui Dumnezeu. Dacă, deci, ați murit, împreună cu Hristos, față de înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea?