„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”

În fiecare an la 6 ianuarie Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Botezul Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest praznic împărătesc poartă şi numele de Teofanie sau Epifanie, care se referă la evenimentul biblic pe care-l sărbătorim cu mare evlavie: „Sfânta şi dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, după cum consemnează Sinaxarul. Popular, această sărbătoare poartă şi numele de Bobotează.

Apă și hrană pentru sufletele noastre

Într-un ziar am citit o știre ciudată. O barcă de pescari, apucată de valuri, a fost târâtă în largul mării. Pescarii s-au ținut contra valurilor, au avut și merinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul apelor mării, pentru că apele acestea sărate nu astâmpără setea.

Fă din cuvintele lui Dumnezeu pâinea sufletului tău

În Sfânta Scriptură (Matei 4, 1-10) se spune: „Atunci Iisus a fost dus de duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a stat 40 de zile și 40 de nopți. În aceste zile n-a mâncat nimic, și după ce au trecut acele zile a flămânzit”. Diavolul, care a crezut că e om, L-a ispitit zicându-I: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâine”. Iată cum L-a încercat, prin ispita stomacului, după 40 de zile de post. Dar Iisus i-a răspuns, înlăturând ispita: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”.

Niciodată nu suntem singuri când Dumnezeu și Maica Domnului sunt cu noi

„Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea.” Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut și vrea să ne ocrotească, să ne ajute și să ne acopere cum își acoperă găina puii săi. V-aș ruga, când mai vedeți câte-o cloșcă întinzându-și aripile peste puișorii săi, să vă gândiți că Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34).

Neîncetat este timpul potrivit pentru lucrarea duhovnicească

Am pășit în noul an civil calendaristic având încă în memorie slovele rugăciunilor ce se rostesc la inaugurarea noului timp al mântuirii noastre. Biserica binecuvântează și acest soroc laic colectiv prin săvârșirea Sfintei Liturghii și a altor rânduieli speciale, la fel cum face și la momentele individuale ale vieții fiecărui om (nașterea, căsătoria, moartea etc.). Pe de altă parte, Biserica are propriul an numit bisericesc, care începe la 1 septembrie, când, la fel, înalță rugăciuni de mulțumire pentru timpul trecut și de binecuvântare a etapei care a început. În conștiința colectivă s-a pierdut însemnătatea începutului anului bisericesc din toamnă, însă este cinstit și marcat în mod special acest început de la 1 ianuarie, iar acum, printr-o rânduială specială, Biserica binecuvântează ceea ce omul, iată, consideră că trebuie să rețină în memorie și să marcheze. Acest pogorământ de binecuvântare și a anului civil calendaristic este foarte înțelept, pentru că reperele timpului, prin rugăciunea Bisericii, devin și repere ale timpului duhovnicesc sau spiritual al omului. Iar faptul că se binecuvântează începutul unui nou an civil chiar în ziua de după Odovania Crăciunului are o sem­nificație aparte.

Faptele să fie spre slava lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 196, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 400

„Întrebarea 196: Cum mănâncă și bea cineva spre slava lui Dumnezeu?
Răspuns: Dacă își aduce aminte de Binefăcătorul lui și are acea dispoziție sufletească ce se mărtu­risește din starea trupului, că nu mănâncă ca (un om) fără grijă, ci ca unul ce are privitor pe Dumnezeu; încă și în înțelegerea împărtășirii mâncării, când nu ar mânca din plăcere ca un rob al pântecelui, ci ca un lucrător al lui Dumnezeu, pentru întărirea lui în lucrurile (ce se fac) după porunca lui Hristos.”

5 ianuarie – Sfânta Cuvioasă Sinclitichia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-01-05

În AJUNUL BOTEZULUI Evanghelia de la Luca (III, 1-18)

n al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al Abilenei, în vremea arhiereilor Anna şi Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în tot ţinutul dimprejurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Aşa cum s’a scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul: Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările. Orice vale se va umple şi fiece munte şi deal se va micşora; cele strâmbe se vor face drepte şi căile colţuroase vor fi netede. Şi orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Deci le spunea mulţimilor care veneau să se boteze de către el: „Pui de vipere, cine v’a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie? Aşadar, faceţi-i pocăinţei roade vrednice de ea şi nu începeţi a zice în sinea voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci vă spun eu vouă că şi din pietrele acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam. Iată că securea stă la rădăcina pomilor; deci, tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc“. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: „Aşadar, ce să facem?“ Iar el, răspunzând, le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, şi cel ce are bucate să facă la fel“. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce să facem?“ Iar el le-a spus: „Să nu faceţi nimic mai mult decât vă este rânduit“. Îl întrebau însă şi ostaşii, zicând: „Dar noi ce să facem?“ Şi le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, pe nimeni să nu-l învinuiţi pe nedrept şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre“. Iar cum tot poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?“, Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins“. Şi la multe altele îndemnând, îi binevestea poporului vestea cea bună.

Apostolul Zilei: 2024-01-05

În AJUNUL BOTEZULUI Ap. I Corinteni (IX, 19-27)

raţilor, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără de lege, deşi nu sunt fără de Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce nu au Legea. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc, tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.