Pomenește mereu numele lui Iisus, iar inima ți se va umple de bucurie

Rugăciunea inimii este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. De numele lui Dumnezeu fug toți dracii, ne spune Scriptura (Marcu 16, 17). Dacă nu poți să o zici în forma dezvoltată, zi cel puțin: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑mă!” sau doar „Doamne, miluiește‑mă!”. Poți începe să o rostești mai întâi mecanic, doar cu buzele: „Iisuse, Doamne, miluiește‑mă! Iisuse, Doamne, miluiește‑mă!”. După un an, doi, te‑ai obișnuit, și această rugăciune scurtă îți vine de la sine.

Chemarea numelui lui Iisus Hristos ne transformă viața

Îndată ce vom vedea că se înmulţesc cugetele viclene şi pătimaşe în mintea şi inima noastră, să aruncăm în mijlocul lor numele Domnului nostru Iisus Hristos şi îndată se vor împrăştia ca fumul în aer, după cum şi experienţa ne învață.

Îndrumătorul duhovnicesc – unealtă binefăcătoare a lui Dumnezeu

Inima dumneavoastră să fie numai a Domnului, iar în Domnul – și a aproapelui. Fără îndeplinirea acestei condiții este cumplit să fii al omului. „Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 23), a zis apostolul.

Expresia teologică şi liturgică a picturii de la Polovragi

Negreşit, putem spune că iconografia ortodoxă este o artă. Există însă şi o dimensiune mult mai adâncă pe care Biserica a cultivat-o prin această manifestare exterioară de expresie şi formă. Este vorba despre cele trei valenţe tematice ale icoanei: dogmatică, liturgică şi praznicală. Din acest considerent, iconografia se poate defini ca „artă teologică deoarece exprimă, reprezintă şi face vizibil prin forme şi culori acelaşi conţinut exprimat în documentele scrise”, notează pr. Stephane Bigham în lucrarea „Icoana în tradiţia ortodoxă” (Oradea, 2016, p. 57).

Profețiile vorbesc despre Cel Care a fost mai înainte

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 17, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 168-169

„Acesta este Cel despre Care am zis: Cel Care vine după mine a fost înaintea mea (Ioan 1, 15). Vezi cum tâlcuiește și aici ceea ce a spus îna­inte? După ce Îl numește Miel și spune că ridică păcatul lumii, afirmă: Mai înainte de mine a fost, arătând că aceasta înseamnă înainte – a ridica păcatele lumii și a boteza în Duhul Sfânt. Venirea mea – [spunea Ioan] – nimic mai mult nu a adus decât vestirea Binefăcătorului de obște și botezul prin apă, dar venirea Lui a adus curățirea tuturor oamenilor și lucrarea Mângâietorului. Acesta a fost înaintea mea, adică S-a arătat mai strălucit decât mine pentru că «mai înainte de mine era». Să se rușineze cei care au primit nebunia lui Pavel din Samosata, pentru că se împotrivesc unui adevăr atât de evident. Și eu nu Îl știam (Ioan 1, 31). Vezi cum face aici mărturia de netăgăduit arătând că aceasta nu ține de vreo prietenie omenească, ci provine din descoperire dumnezeiască? Eu nu Îl știam, zice. Atunci cum poți fi un martor demn de crezare? Cum să-i înveți pe ceilalți ceea ce tu însuți nu știi? Dar el nu a spus: Nu Îl știu, ci: Nu Îl știam. Tocmai din această pricină este vrednic de crezare. Căci cum ar fi putut să caute să facă pe plac unuia pe care nu îl cunoștea? Dar ca să fie arătat lui Israel, de ace­ea am venit eu, botezând cu apă (Ioan 1, 31). Așadar, Acesta nu avea nevoie de botez, nici nu a avut spălarea aceea alt scop decât acela de a deschide drumul credinței în Hristos pentru toți ceilalți. Pentru că nu a zis: Am venit să botez ca să-i curățesc pe cei botezați, nici ca să-i izbăvesc de păcate, ci ca să fie arătat lui Israel. Spune-mi: fără botez nu era cu putință să propovăduiască și să atragă mulțimile? Ba da, dar așa nu ar fi fost deloc ușor. Nu ar fi alergat toți la el astfel dacă propovăduirea nu ar fi fost însoțită de botez, nici nu ar fi înțeles ei că Hristos este mai presus de el. Mulțimea a venit într-adevăr, dar nu ca să asculte ce spunea. Dar de ce? Ca să se boteze, mărturisindu-și păcatele. Venind acolo, învățau despre Hristos și despre deosebirea dintre botezul [Lui și cel al lui Ioan]. Botezul lui Ioan era mai însemnat decât cel iudaic și de aceea alergau toți la el, dar nu era desăvârșit. Așadar, cum L-ai cunoscut? Prin po­gorârea Duhului, zice. Și, ca să nu creadă cineva că El avea nevoie de Duhul așa cum noi avem, ascultă cum înlătură și această bănuială arătând că pogorârea Duhului s-a făcut numai pentru a-L vesti pe Hristos!”

11 ianuarie – Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-01-11

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVIII, 31-34)

n vremea aceea, luându-i Iisus pe cei doisprezece ucenici, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini. Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat; şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia“. Dar ei n’au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

Apostolul Zilei: 2024-01-11

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (VI, 17-21)

iule Timotei, celor bogați în veacul de acum poruncește-le să nu se semețească, nici să-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul Cel viu, Care ne dă cu belșug toate, spre îndulcirea noastră. Să facă ce e bine, să se înavuțească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-și lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, într-adevăr, viața veșnică. O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin.