După căderea lui Adam, care a ascultat sfatul diavolului ce i-a spus: „Veți fi ca Dumnezeu”, omul este ispitit mai întâi de toate prin păcatul mândriei și este cu atât mai mult ispitit, cu cât progresează. Dacă n-am progresa în viața spirituală, am putea spune că ispita mândriei nici n-ar avea obiect. De aceea, cu cât avansează, cu atât omul trebuie să fie atent să progreseze deodată și în cunoașterea, și unirea cu Dumnezeu, dar și în smerenie. Căci dacă omul rămâne orgolios și primește darul, atunci starea sa reală devine mai rea. Deci, se pune întrebarea: ce metodă poate fi utilizată pentru a asigura starea de smerenie? Și în acel moment, starețul Siluan a primit de la Hristos acest cuvânt: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”. Acesta este punctul extrem, cel mai radical al acestei căutări a smereniei. Un prim stadiu ar fi acela de a nu te justifica de ceva rău.
Citește în continuare „Omul este ispitit, mai întâi de toate, prin păcatul mândriei”
Cerem de la Maica Domnului ridicare din robia patimilor. De atâtea și de atâtea ori avem probleme în lumea aceasta din pricina unor gânduri care nu sunt comune, care ne robesc, care ne asupresc, care ne chinuiesc. Dar dacă scăpăm din robia cugetelor, avem limpezime, avem seninătate, avem bucurie și putem fi încredințați de ajutorul Maicii Domnului.
Cea mai puternică rugăciune care te păzește de gânduri rele și de războaie este aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Dacă ar vibra în mintea noastră rugăciunea aceasta, fie călugăr sau mirean închinător, de unde ești, diavolul nu are putere să intre în sufletul acesta, pentru că aude 
În ultima vreme se vorbește și, de asemenea, se scrie din ce în ce mai mult despre Cartea Apocalipsei. Iar aceasta pe bună dreptate, aș zice, întrucât în cotidianul nostru facem experiența unor vremuri extrem de instabile la nivel global, unde vedem molime, războaie, răzmerițe, tulburări ale stihiilor naturii, așadar, semne despre care Însuși Mântuitorul nostru a grăit că se află în anticamera sfârșitului lumii acesteia (cf. Marcu 13, 7; Luca 21, 9; Matei 24, 29). Dar poate că semnul cel mai ușor de identificat este lipsa de înțelegere, răcirea iubirii dintre oameni, care are drept pricină „înmulțirea fărădelegii” (Matei 24, 12). Este drept că acest semn nu este unul atât de spectaculos precum altele de tipul „soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui”, totuși, constituie un semn de o deosebită gravitate, care s-ar cuveni să ne pună serios pe gânduri, pentru că, potrivit Cărții Apocalipsei, cutremurarea naturii își are cauza în om, mai exact în apostazia și lipsa lui de pocăință (Apocalipsa 9, 21; 16, 11).
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 480
is-a Domnul această parabolă: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară’ndepărtată ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi le-a zis: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni! Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi! Şi a fost că atunci când el s’a întors, după ce-şi luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine. Şi i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine. Iar el i-a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată-ţi mina, pe care am păstrat-o într’un ştergar, că m’am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n’ai pus şi seceri ce n’ai semănat. Şi i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Ştiai că eu sunt om aspru, că iau ce n’am pus şi secer ce n’am semănat; atunci, de ce n’ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. Şi le-a zis celor care stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui care are zece mine. – Şi ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine… – V’o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n’au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!“ Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
avel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Deci, nu te rușina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanțuri pentru El, ci pătimește împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre și după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe față prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelie. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor și apostol și învățător al neamurilor. Din această pricină și sufăr toate acestea, dar nu mă rușinez, că știu în cine am crezut și sunt încredințat că puternic este să păzească comoara pe care mi-a încredințat-o, până în ziua aceea. Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ți s-a încredințat, păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălășluiește întru noi. Tu știi că toți cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel și Ermoghen. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însuflețit și de lanțurile mele nu s-a rușinat ci, venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat și m-a găsit. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Și, cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu știi prea bine.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 