Preparate cu slănină de mangaliţa

Slănina de mangalița este considerată o grăsime curată. Mulţi specialişti o recomandă, deoarece, consumată în cantități moderate, este un bun remediu contra durerilor articulare, iar acizii grași omega-3 şi seleniul pe care îi conţine întăresc imunitatea.

Citește în continuare „Preparate cu slănină de mangaliţa”

Câteva sugestii pentru o alimentaţie sănătoasă

Multe persoane își doresc o alimentație mai sănătoasă și, într-o anumită măsură, conștien­tizează faptul că mâncarea le influențează starea de sănătate. Totuși, a începe să mănânci mai multe plante și să reduci consumul de carne și lactate poate fi dificil. În primul rând, pentru că ne-am obișnuit ca mâncarea să aibă multă grăsime. Apoi, pentru că glutamatul, pe care îl conțin în mod natural brânzeturile, mai ales cele maturate, și carnea, ne face să ne placă mult aceste alimente. Dacă mai excluzi și zahărul, pare că actul mâncării rămâne unul lipsit de orice plăcere.

Citește în continuare „Câteva sugestii pentru o alimentaţie sănătoasă”

Moștenirea lui Eminescu. Ce-i datorăm poetului ?

Moștenirea lui Eminescu. Ce-i datorăm poetului? 283342„Ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia” (Nichita Stănescu, Către Eminescu)

Făcea desene stilizate, aproape abstracte, îi plăcea să se joace modelând diverse litere ornamentale, îl fascina Sarasate și i se plângea Veronicăi Micle, într-o scrisoare din aprilie 1882: Tu nu știi dormi cum știu eu câte douăzeci de ceasuri în șir. Eminescu a fost, fără îndoială, un personaj ciudat, care trezea în cunoscuții săi reacțiile cele mai contradictorii, de la respect și fascinație, invidie și iritare, până la cel mai înverșunat dispreț, un om care n-a fost niciodată nici dornic, nici capabil să facă vreun compromis, un „handicapat” din punct de vedere social, un spirit liber pe care propria libertate l-a încătușat toată viața.

Citește în continuare „Moștenirea lui Eminescu. Ce-i datorăm poetului ?”

Mihai Eminescu și bolnița Mănăstirii Neamț

Ziua de 15 ianuarie, în calendarul cultural al românilor, este una specială, căci ne amintește de nașterea lui Mihai Eminescu, numit „omul deplin al culturii române”, dar și de celebrarea însăși a culturii noastre naționale.

Citește în continuare „Mihai Eminescu și bolnița Mănăstirii Neamț”

Și nu ne duce pe noi în ispită

untitSfântul Maxim Mărturisitorul, Scurtă tâlcuire a rugăciunii „Tatăl nostru”, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 388-389

„Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Scriptura arată prin acestea că acela ce nu iartă desăvârșit celor ce i-au greșit și nu-și înfățișează lui Dumnezeu inima curată de orice supărare, strălucind de lumina împăcării cu aproapele, nu va dobândi darul celor cerute și va fi predat ispitei și celui rău, după o dreaptă judecată, ca să învețe că numai așa se curățește de păcate, dacă scoate din el supărările împotriva altora. «Ispită» numește aici legea păcatului, pe care n-a avut-o primul om când a venit la existență; iar «cel rău» este diavolul, care a amestecat în firea oamenilor această lege și l-a convins pe om, prin amăgire, să-și mute dorința sufletului de la ceea ce este îngăduit la ceea ce este oprit și să se abată spre călcarea poruncii dumnezeiești, al cărei efect a fost pierderea nestricăciunii dăruite lui după har. Sau, iarăși, «ispită» numește aici consimțirea de bunăvoie a sufletului cu patimile trupului; iar «cel rău» e modul în care dispoziția pătimașă se preface în faptă. Judecătorul cel drept nu va izbăvi de nici una dintre acestea pe cel ce nu iartă greșelile celor care i-au greșit, chiar dacă cere aceasta cu vorba prin rugăciune. Ba chiar îngăduie ca acesta să fie întinat de legea păcatului și părăsește pe cel învârtoșat și aspru la inimă, ca să fie luat în stăpânire de cel rău, ca unul ce a ales mai bine patimile de necinste, al căror semănător este diavolul, decât firea, al cărei Făcător este Dumnezeu. Nu-l împiedică să consimtă de bunăvoie cu patimile trupului, nici nu-l izbăvește de chipul în care dispoziția împătimită de ele se preface în faptă, deoarece acela, socotind de mai mică însemnătate firea decât patimile inconsistente, a ignorat, în ardoarea pentru ele, rațiunea firii. Căci, dacă s-ar fi lăsat mișcat de ea, ar fi cunoscut ce este legea firii și ce este tirania patimilor, care nu s-a născut din fire, ci s-a adăugat prin libera alegere a voii”.

Citește în continuare „Și nu ne duce pe noi în ispită”

EVANGHELIA ZILEI: 2024-01-15

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Luca
(XIX, 37-44)

I2n vremea aceea, apropiindu-Se Iisus de Ierusalim, de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…“. Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. Şi când S’a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă cel puţin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s’au ascuns de ochii tăi. Că peste tine vor veni zile când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi din toate părţile te vor strâmtora şi una cu pământul te vor face, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale“.

Apostolul Zilei: 2024-01-15

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. II Timotei
(II, 20-26)

Fiule Timotei, într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut; și unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curăți cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfințit, de bună trebuință stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. Fugi de poftele tinereților și urmează dreptatea, credința, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Ferește-te de întrebările nebunești, știind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față cu toți, destoinic să dea învățătură, îngăduitor, certând cu blândețe pe cei ce stau împotrivă, nădăjduind că Dumnezeu le va da pocăință spre cunoașterea adevărului, ca ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinși pentru a-i face voia.