Rugăciunile de dezlegare de la slujba de Înmormântare

Dacă imnografii, în desfășurarea slujbei de înmormântare, au pus mai mult accentul pe partea didactică, adică au căutat să le arate celor prezenți nimicnicia și deșertăciunea vieții trăite fără Hristos, inspirându-le în același timp și nădejdea în învierea celor adormiți, la sfârșitul slujbei ei au așezat și partea de rugăciuni care se referă exclusiv la cei adormiți întru Domnul, și anume cele trei rugăciuni de dezlegare.

Aspectul Învierii din slujba de pomenire a celor adormiți

Rugăciunile pe care le invocăm în cadrul acestei slujbe redau, de fapt, bucuria duhovnicească pe care un suflet credincios o aşteaptă după ieşirea din viaţa aceasta. Ea se pregustă, de fapt, încă de aici, prin modul cum ne organizăm viaţa, dacă o acordăm la voia şi la poruncile lui Dumnezeu. Totodată, această bucurie nu ar fi fost posibilă fără intervenţia lui Dumnezeu, Care S-a întrupat, a fost răstignit şi a înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”.

Cum să facem o rugăciune puternică ?

Puterea rugăciunii se găsește nu în înfățișarea exterioară, ci în conținut, în duhul ei. Străduiți-vă să trăiți rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie. (…)

„Toţi se ung preoţi şi împăraţi întru adevăr”

Activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos a avut două componente care reies din primul narativ al Evangheliei după Sfântul Matei ce sintetizează specificul misiunii lui Mesia: „Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca” (Matei 4, 23-24). Aceste două componente erau predicarea Evangheliei Împărăției cerurilor și vindecarea bolilor și infirmităților celor care veneau către El. Cele două coordonate transpar însă din toate Evangheliile.

Cum ar trebui să privească un împărat bogăția

Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, prolog, 7-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 14, p. 199

„Constantin nu uită în nici o clipă să-și adune gândurile în sine însuși și, astfel, să descopere neîncetat în el aceeași natură comună nouă, tuturor oamenilor. Un zâmbet se abate peste buzele lui atunci când constată impresia produsă asupra mulțimii (impresie de copii la vederea cine știe cărei ciudățenii) de mantia lui înflorată, țesută cu fir de aur, de purpura imperială, de însăși cununa ce o poartă. Cu desăvârșire străin de asemenea simțăminte, de vreme ce a gustat din dumnezeiasca cunoaștere, el și-a îmbrăcat sufletul cu podoabele cumpătării și dreptății și cucerniciei și ale celorlalte virtuți; podoabe într-adevăr împărătești de astă dată. Mai mult decât atât. Lucrurile acelea atât de râvnite de lume – vreau să spun: aurul și argintul și pietrele (prețioase), a căror frumu­sețe pe noi ne uimește – el nu le ține drept mai mult decât niște pietre de rând, sau decât o materie oarecare, fără valoare (adică tocmai ce și sunt ele, în realitate), de nici un ajutor în lupta noastră cu năvala răului. Într-adevăr, ne pot ele vindeca de boală? Ne pot ele ajuta în vreun fel să scăpăm de moarte? Or, conștient de toate acestea, Constantin nu șovăie să se folosească de ele (dar cu bună știință! – și numai atât cât să le facă supușilor săi plăcere prin demnitatea întruchipată), fără însă a se lăsa amăgit; ba, dimpotrivă, îngăduindu-și să zâmbească la priveliștea celor care, în imaturitatea lor lăuntrică, se lasă impre­sionați de ele! Și tot așa se mai reține el și de la zaiafet și beție, precum și de la excesivul rafinament al mâncărurilor făcute pe gustul mâncărurilor (care mâncăruri – își dă el seama – fie ele potrivite cine știe cui, în tot cazul lui nu-i sunt potrivite, mai ales că ele fac omului mult rău, încețoșându-i facultatea contemplativă a sufletului). Pentru toate aceste motive, împăratul – îndrumat dumne­ze­iește și învățat cum este cu înăl­țimile cugetului – nu contenește a urmări realitățile care transcend cele ale vieții.”

19 ianuarie – Sfinții Cuvioși Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-01-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XX, 19-26)

n vremea aceea cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe Iisus în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. Şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“ Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi a cui inscripţie le are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“. Şi El a zis către ei: „Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“ Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut.

Apostolul Zilei: 2024-01-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Tit (I, 15-16; II, 1-10)

iule Tit, toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și necredincioși nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși și, la orice lucru bun, netrebnici. Dar tu grăiește cele ce se cuvin învățăturii sănătoase. Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfățișare sfințită cuviință, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să învețe de bine, ca să înțelepțească pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, și să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătați. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învățătură neschimbare, cuviință, cuvânt sănătos și fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credință, ca să facă de cinste întru toate învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.iule Tit, toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și necredincioși nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși și, la orice lucru bun, netrebnici. Dar tu grăiește cele ce se cuvin învățăturii sănătoase. Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfățișare sfințită cuviință, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să învețe de bine, ca să înțelepțească pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, și să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătați. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învățătură neschimbare, cuviință, cuvânt sănătos și fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credință, ca să facă de cinste întru toate învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.