Rugăciunea este izvorul mântuirii

Rugăciunea este izvorul mântuirii şi doar prin rugăciune toate celelalte virtuţi – şi lucruri bune – sunt dobândite.

Ne putem înălța cu duhul la Cer numai binecuvântând pe aproapele nostru

Cum S-a înălțat Domnul Hristos de pe pământ la Cer? Pe tine întrebarea asta te chinuie. Spune: „Domnul Înviat S-a înălțat din împărăția Sa pământească în Împărăția Sa Cerească prin puterea lui Dumnezeu” și fii liniștit – căci dacă te vei băga în adâncul cercetării tuturor tainelor lui Dumnezeu, vor începe să te chinuie și multe alte întrebări, cum ar fi: Cum S-a născut Hristos? Cum a umblat pe apă? Cum a scos duhurile și a vindecat bolile? Cum S-a schimbat la față? Cum a înviat morții? Cum a înviat El? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: toate acestea s-au întâmplat prin puterea Dumnezeiască a lui Hristos – și pace ție, și bucurie!

De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer ?

De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer și n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeași cinste cu El și la fel de îm­belșugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atot­puternic, Care de la Tatăl purcede (și nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi învețe pe credincioși toată drepta­tea și tot adevărul, să alunge toată minciuna și nedreptatea din credință și din viață, să întărească în credință și în pătimirile pentru credință, să facă semne și minuni spre întărirea credinței celei adevărate în Hristos și a faptului că ea este mântuitoare pentru toți.

Rugăciunea și psalmodierea curată

Pentru a atinge treapta psalmodierii curate, adică a cântării înțele­gă­toare, nu este suficient să dispui de o voce frumoasă. Este nevoie, de asemenea, de o viață închinată lui Dumnezeu, în care rugăciunea și postirea, smerenia și discernământul, trezvia și seriozitatea să se îmbine armonios. Iar toate acestea sunt trepte care trebuie atinse pentru a ne înălța sufletește la piscul slăvirii curate a lui Dumnezeu.

Mântuitorul este Calea către Tatăl

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 96, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 243

„Hristos ca om este pârga firii noastre ridicate la Dumnezeu și Tatăl și, oarecum, aluatul întregii frământături, este ridicat la Dumnezeu și Tatăl ca înțelegere a umanității odată ce Cel ce, fiind Cuvânt, niciodată nu a ieșit din stabilitatea în Tatăl, să nu ne îndoim că vom fi și noi, potrivit cu cererea Lui către Tatăl, acolo unde este El Însuși, pârga neamului nostru. Căci precum a coborât El pentru noi în chip neschimbat și S-a făcut om ca noi, lipsit fiind numai de păcat, și a desfăcut în chip suprafiresc legile firii, așa vom urca și noi ca urmare a acestui fapt, din cauza Lui, și ne vom face dumnezei ca El prin taina harului, neschimbând nimic din fire. Și așa se umple iarăși, după înțeleptul învățător, lumea de sus, mădularele trupului adunându-se, după vrednicie, lângă Cap. Fiecare mădular primește, adică, prin apropierea în virtute, locul cuvenit lui, datorită lucrării arhitecturale a Duhului, completând în chip armonic trupului Celui ce plinește toate în toate, trup ce umple toate și se împlinește prin toate.”

14 iunie – Sfântul Proroc Elisei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-06-14

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 1-11)

is-a Domnul ucenicilor Săi: să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, oare v’aş fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea“. Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci; iar calea, cum o putem şti?“ Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M’aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut“. Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L nouă pe Tatăl şi ne e de-ajuns“. Iisus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu M’ai cunoscut? Cel ce M’a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl; şi cum de zici tu: Arată-ni-L nouă pe Tatăl!? Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri.

Apostolul Zilei: 2024-06-14

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XIX, 1-8)

n zilele acelea, când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit la Efes. Și, găsind câțiva ucenici, le-a zis: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. Și el a spus: Deci în ce v-ați botezat? Ei au răspuns: În botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Atunci, auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Și, punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și proroceau. Și erau toți ca la doisprezece bărbați. Iar el, intrând în sinagogă, a propovăduit cu îndrăzneală vreme de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze despre Împărăția lui Dumnezeu.