Herma, Păstorul, Porunca III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 248
„Iubește adevărul și tot adevărul să iasă din gura ta, pentru ca duhul pe care l-a sălășluit Dumnezeu în trupul acesta să fie găsit adevărat de toți oamenii și astfel să fie slăvit Domnul, Care locuiește în tine; că Domnul este adevărat în orice cuvânt și nu este în El minciună. Mincinoșii tăgăduiesc pe Domnul și jefuiesc pe Domnul, pentru că nu-I dau înapoi averea pe care au primit-o în păstrare. Că au primit de la El duh nemincinos; dacă îl dau înapoi mincinos, au pângărit porunca Domnului și au ajuns jefuitori.
Auzind, dar, acestea, am plâns tare. Iar el, văzându-mă plângând, mi-a zis:
– Pentru ce plângi?
– Plâng, Domnule, i-am spus eu, că nu știu dacă pot să mă mântui.
– Pentru ce? m-a întrebat.
– Niciodată, Domnule, i-am răspuns, n-am grăit în viața mea cuvânt adevărat, ci totdeauna am trăit cu vicleșug față de toți; și minciuna am arătat-o adevăr înaintea tuturor oamenilor; nimeni niciodată nu mi-a stat împotrivă, ci au crezut în cuvântul meu. Cum pot, Domnule, i-am spus, să fiu viu, când am făcut acestea?
– (…) Păzește cuvintele acestea pentru ca minciunile pe care le-ai grăit mai înainte în afacerile tale să fie crezute, găsindu-se adevărate cuvintele tale cele de acum; așa, pot fi crezute și acelea. Dacă vei păzi acestea și de acum înainte vei spune numai adevărul, vei putea să-ți agonisești viață. Cel care va auzi porunca aceasta și se va abține de la minciună, de la această faptă foarte rea, va trăi în Dumnezeu.”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 