Binecuvântările împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 928-929

„Oare prin împărtășirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi și trupește Hristos? Deci socotesc că vorbește drept. Căci scrie Pavel că neamurile sunt împreună-moștenitoare (cu iudeii) și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtașe ale făgăduinței, în Hristos Iisus (Efeseni 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtășească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtășanie), s-au făcut un trup cu El, ca și fiecare dintre Apostoli. Și pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale? Fiindcă scrie: Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! (I Corinteni 6, 15). Dar și Mântuitorul Însuși zice: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relație înțeleasă ca o simțire în noi, ci ca o împărtășire prin fire. Căci așa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară și le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, așa ne unim și noi cu El, prin împărtășirea de Trupul lui Hristos și de cinstitul Lui Sânge, și El este în noi, și noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuți vii cei ce obișnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupește trupul Vieții după fire, adică al Unuia-Născutului.”

Binecuvântările împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 928-929

„Oare prin împărtășirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi și trupește Hristos? Deci socotesc că vorbește drept. Căci scrie Pavel că neamurile sunt împreună-moștenitoare (cu iudeii) și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtașe ale făgăduinței, în Hristos Iisus (Efeseni 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtășească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtășanie), s-au făcut un trup cu El, ca și fiecare dintre Apostoli. Și pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale? Fiindcă scrie: Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! (I Corinteni 6, 15). Dar și Mântuitorul Însuși zice: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relație înțeleasă ca o simțire în noi, ci ca o împărtășire prin fire. Căci așa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară și le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, așa ne unim și noi cu El, prin împărtășirea de Trupul lui Hristos și de cinstitul Lui Sânge, și El este în noi, și noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuți vii cei ce obișnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupește trupul Vieții după fire, adică al Unuia-Născutului.”