Cărturarii falși

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 18, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 322

„Cei care vor să țină cuvântări duhovnicești fără să aibă expe­riența necesară se aseamănă unui om care la amiaza zilei de vară străbate un câmp pustiu și fără de apă. Deodată, sub imperiul setei arzătoare, i se conturează în minte un izvor cu apă rece, dulce și cristalină, iar el, de nimeni împiedicat, se desfătează pe săturate. Sau (se aseamănă) unui om care nici n-a gustat, dar vrea să spună altora cât de dulce este. Într-adevăr, așa sunt cei care vor să vorbească altora despre desăvârșire și sfin­țenie, fără să aibă experiența faptelor. Dacă se întâmplă ca Dumnezeu să-i învrednicească să cunoască fie și puțin cele despre care vorbesc, ei își dau numaidecât seama că adevărul și faptele se deosebesc mult de expunerea lor.”