În ultima vreme se vorbește și, de asemenea, se scrie din ce în ce mai mult despre Cartea Apocalipsei. Iar aceasta pe bună dreptate, aș zice, întrucât în cotidianul nostru facem experiența unor vremuri extrem de instabile la nivel global, unde vedem molime, războaie, răzmerițe, tulburări ale stihiilor naturii, așadar, semne despre care Însuși Mântuitorul nostru a grăit că se află în anticamera sfârșitului lumii acesteia (cf. Marcu 13, 7; Luca 21, 9; Matei 24, 29). Dar poate că semnul cel mai ușor de identificat este lipsa de înțelegere, răcirea iubirii dintre oameni, care are drept pricină „înmulțirea fărădelegii” (Matei 24, 12). Este drept că acest semn nu este unul atât de spectaculos precum altele de tipul „soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui”, totuși, constituie un semn de o deosebită gravitate, care s-ar cuveni să ne pună serios pe gânduri, pentru că, potrivit Cărții Apocalipsei, cutremurarea naturii își are cauza în om, mai exact în apostazia și lipsa lui de pocăință (Apocalipsa 9, 21; 16, 11).
Citește în continuare „Câteva repere în abordarea Cărții Apocalipsei”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 