Nehotărârea în fapte ne dă în vileag fățărnicia. Bine faci rugându-te lui Dumnezeu să te îndrume ce să faci, și procedează așa cum te îndeamnă conștiința. Dacă lucrurile nu vor ieși așa cum ar trebui, mustră-te pe tine însăți, dojenește-te, smerește-ți cugetul, și nu vei suferi vătămare. Părerea acelui „om evlavios” care spune că nu este bine să te obișnuiești să mărturisești tot ce-ți apasă inima, ci trebuie s-o deprinzi pe aceasta să „mistuie” singură, în sine, poverile, nu se potrivește cu povețele Sfinților Părinți, care sfătuiesc să nu ne încredem în gândirea noastră, ci în gândirea celor sporiți.