„Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său pentru preoții Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veșmintelor lui” – aceasta este rugăciunea pe care fiecare preot este dator să o rostească atunci când îmbracă epitrahilul. Nici o slujbă în Biserică nu se poate face fără acest veșmânt liturgic, de la cele mai mici la cele mai mari. La unele slujiri liturgice, preotul îmbracă mai multe veșminte, dar la nici una nu lipsește epitrahilul. Și cum în Biserică nimic nu se face fără rost, la fel este și acest obicei. Rugăciunea este inspirată de Psalmul 132, cel mai scurt din toată cartea Psaltirii: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac” (132, 1-3).
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 