Dacă omul are multă mândrie și orgoliu și caută să se chivernisească singur, spunând: „Ce să mă învețe pe mine altul, că eu știu, am citit”, atunci, pentru mândria aceasta, Dumnezeu te lasă în părăsire și te ia diavolul în primire și te amăgește. De fapt, aceasta-i smerenia: să asculți. Dar și ascultarea are o limită, până la păcat. Starețul, dacă este chibzuit, îți dă ascultări care să te ajute.
Citește în continuare „„Frumusețea călugăriei aceasta este: tăierea voii””
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 