Împăcarea ne redă calitatea de fii ai lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 256

„Vrând (…) să arate că-Şi întoarce spatele şi urăşte mai mult decât orice duşmănia dintre oameni şi că iubeşte mai mult decât orice virtutea potrivnică acestui păcat, îndată, după Rugăciunea Domnească, (Domnul) aminteşte iarăşi de această virtute, îndemnându-ne să ne supunem acestei porunci, fie de frica pedepsei ce ne aşteaptă, fie pentru cinstea ce ni-i hotărâtă. Că de veți ierta oamenilor greşelile lor, vi le va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar dacă nu veți ierta, nici El nu vi le va ierta (Matei 6, 14-15). Aminteşte iarăşi de ceruri şi de Tatăl, pentru ca să ne facă să ne ruşinăm, dacă, fiind copiii unui astfel de Tată, ne purtăm ca fiarele şi dacă, fiind chemați să fim locuitori ai cerului, avem gânduri pământeşti şi lumeşti. Că trebuie să fim copiii Lui nu numai prin har, ci şi prin fapte! Nimic nu ne face atât asemenea cu Dumnezeu cât iertarea celor ce ne-au făcut rău şi ne-au nedreptățit, aşa precum ne-a învățat mai înainte, când a spus că Tatăl răsare soarele şi peste răi şi peste buni (Matei 5, 45). Tot în acest scop, Domnul, în fiecare din cererile Rugăciunii Domneşti, ne porunceşte să facem în comun rugăciunile, spunând: Tatăl nostru; şi: facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ; şi: Dă-ne nouă pâinea; şi: Iartă-ne nouă greşelile noastre; şi: Şi nu ne duce pe noi în ispită; şi: Şi ne izbăveşte. Peste tot, poruncind acestea, Domnul foloseşte pluralul pentru ca rugându-ne să nu avem nici o urmă de ură împotriva fratelui nostru.
De ce pedeapsă n-am fi vrednici dacă, după toate aceste îndemnuri, nu numai că nu iertăm pe duşmanii noştri, ci mai şi rugăm pe Dumnezeu să-i pedepsească? Şi călcăm această poruncă ca şi cum am vrea să facem în ciuda lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu face totul şi nu precupețeşte nimic numai şi numai să nu ne duşmănim unii cu alții. Şi pentru că rădăcina tuturor bunătăților este dragostea, Domnul stârpeşte tot ce o vatămă, ca să ne apropie şi să ne unească pe unii cu alții.”