Înviere şi libertate

Omul a fost creat liber de Dumnezeu, libertatea ­ţinând de chipul lui ­Dumnezeu imprimat în el. Libertatea omului era dorită a se exprima neîngrădită în câmpul binelui, spre a face din el un creator cu nesfârşite ­posibilităţi inventive, întru asemănarea cu Creatorul său. Totuşi, nu numai că această libertate a fost greşit folosită, cu orgoliu şi lăcomie, ci prin aceasta a atras urmări catastrofale, cu consecinţe ontologice, între care şi căderea în ceea ce este contrariul libertăţii, într-o stare de robie faţă de rău, exprimată în chipul cel mai teribil şi mai tragic prin veşnicia morţii. Or, învierea lui Hristos aduce tocmai o e-liberare, o recăpătare a libertăţii pierdute.