La ce sunt bune ispitele

Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, Întrebarea 392, în Filocalia (2009), vol. 11, p. 358

„S-a spus: Probează-mă, Doamne, și mă ispitește (Psalmi 25, 2); și iarăși: Bucurați-vă când ajungeți în diferite ispite (Iacob 1, 2). Dar altă dată s-a spus: Și nu ne duce pe noi în ispită (Matei 6, 13); și iarăși: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispite (Matei 26, 41). Dar acestea sunt contrare unele altora. Te rog, arată-mi deosebirea ispitelor. Răspunsul lui Varsanufie: Cuvântul Probează-mă, Doamne, și mă ispitește e al omului care se luptă și cere să fie probat prin ispita venită cu îngăduința lui Dumnezeu. Dar îl spune cu gândul să rabde necazul încercării. Căci răbdarea, cum s-a spus, îl duce pe om la probare și la celelalte bunătăți (Romani 5, 4). De aici răsar în chip sigur bucuria și sporirea. Căci voia celui ce se luptă nu conlucrează (cu ispita), ci mai mult se luptă împotriva ei și omul se predă ostenelii, ca să nu fie biruit de ispită. Iar cuvântul Și nu ne duce pe noi în ispită înseamnă: Să nu ne lași să fim ispitiți de voia noastră și de pofta noastră. Căci din căderea într-o astfel de ispită se naște moartea. Despre aceasta zice Mântuitorul: Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită (Luca 22, 40).  De aceea, cel drept face amândouă cererile. Pe de o parte, cere să fie ispitit cu îngăduința lui Dumnezeu spre probare în vederea mântuirii; pe de alta, cere să nu fie ispitit de voia și de pofta sa spre pieirea sufletului.”

La ce sunt bune ispitele

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Convorbirea părintelui Avraam, Cap. XXV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 741

„Mai mare și mai bună răsplată ne aduce harul Domnului dacă luptăm împotriva ispitelor, decât dacă ne-ar fi ferit de orice astfel de luptă. Este dovadă de virtute mai înaltă și mai strălucită faptul de a rămâne întărit și nemișcat în prigoane și necazuri, de a îndura toate în liniște, cu credință în ajutorul lui Dumnezeu, a triumfa împotriva atacurilor omenești cu răbdare, încins cu armele virtuții nebiruite, și a câștiga în chip glorios din slăbiciune puterea, fiindcă «puterea se desăvârșește în slăbiciune».”