1. Și tu, așadar, roaba lui Dumnezeu, fie te ridici, fie șezi, fie faci o lucrare, fie mănânci, fie te duci în așternutul tău pentru somn, fie te trezești, să nu se depărteze lauda lui Dumnezeu de pe buzele tale! Fericite sunt urechile care ascultă aceste cuvinte. Iar dacă intri în biserică în ceasul al douăsprezecelea să săvârșești o sinaxă mai mare și mai deasă împreună cu fecioarele de un suflet cu tine. Iar dacă nu ai pe cineva de un suflet cu tine, singură săvârșește slujba, fiindcă este prezent cu tine Dumnezeu și ascultă. Bine este să verși lacrimă înaintea lui Dumnezeu. Adu-ți aminte de ceasul al doisprezecelea[1], că în acesta S-a pogorât Domnul nostru în iad. Și văzându-L pe El, iadul s-a spăimântat și s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta Care coboară cu putere mare? Cine este Acesta care zdrobește porțile iadului cele de aramă și sfărâmă încuietorile cele de oțel? Cine este Acesta care S-a pogorât din Cer și S-a răstignit și nu a fost ținut de mine, moartea? Cine este Acesta Care dezleagă legăturile celor ținuți de mine? Cine este Acesta Care, prin propria moarte, m-a nimicit pe mine, moartea?
Citește în continuare „Mari păcate și nelegiuiri sunt șterse prin lacrimi și pocăință !”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 