Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, dar şi o datorie a noastră la conlucrarea cu harul primit la Botez şi la Sfintele Taine ale Bisericii, în general. În oferirea acestui mare dar al mântuirii, Dumnezeu este Cel care are iniţiativa, El este Cel ce invită, în sensul că Îşi revarsă harul Său peste făptura Sa, aşteptând o întoarcere sau o îndreptare a omului spre Dumnezeu. Şi într-adevăr, orice îndreptare a omului în Hristos este o reală înviere din morţi. Lucrul acesta îl exprimă într-un mod foarte sugestiv Sfântul Apostol Pavel când spune: „Pe noi, cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – şi împreună cu El ne-a sculat şi ne-a aşezat întru cele cereşti, în Hristos Iisus… Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 5-9). Aşadar, numai după ce am fost invitaţi venim şi noi cu partea noastră la mântuirea proprie, pe care o putem realiza doar în comuniune cu Hristos, numai rămânând împreună cu Hristos, căci El este viţa, iar noi suntem mlădiţele. „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acesta aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5).
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 