Oamenii de zăpadă sunt oameni mari încă de când sunt copii. Și sunt asta mereu, pentru că sunt făcuți de copii. Iar aceștia își împart copilăria cu ei. Adică și inima, și zâmbetul, și gândurile, și îmbrățișările, și chiotele, și visele. Nimic din ce înseamnă bucuria de a trăi a unui copil nu rămâne neîmpărțit. Poate că astăzi n-o mai fi așa. Dar pe vremea copilărie mele era.