La biserici, la mănăstiri, vezi, într-adevăr, lume, multă sau puțină, în funcție de eveniment, de sărbătoare. Însă ceea ce observa cineva e că în jurul bisericii sunt, în general, oamenii sărmani, bolnavi, cei care n-au „talent” să trăiască. Cei care se descurcă bine, cărora le merge bine și în carieră și în afaceri, vin la biserică așa cum ar mai bifa ceva în agenda lor, ca și cum ar spune că au împăcat și acest aspect. Sau vin doar când au nevoie de imagine în campanii electorale, când vor să fie văzuți ca fiind „din mijlocul poporului”. Cum apreciați acest lucru?