Toate păcatele de moarte afectează mai mult sau mai puţin iubirea din noi. Orice patimă nu face altceva decât să omoare iubirea din noi. Astfel, iubirea noastră poate lesne cădea în animalitate, adică în acea forţă instinctuală de perpetuare a speciei, dată vieţuitoarelor pământului. Animalizarea iubirii înseamnă căderea în desfrânare, ca principiu al plăcerii din care a fost ruptă, zdrobită, dimensiunea creatoare, născătoare a iubirii şi rămâne doar cea hedonistă, generatoare de plăceri.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 