Moartea este singura certitudine a vieții pământești. Poate vei fi bogat sau sărac, inteligent sau simplu, apreciat sau desconsiderat, poate vei trăi singur, vei avea familie sau vei fi monah, dar cu siguranță vei muri. Și, așa cum se spune într-un vechi basm german, „numai moartea nu costă nimic”. Am putea privi ultima remarcă în mod ironic deoarece știm din viața reală că moartea a devenit mai scumpă ca niciodată, că poate fi transformată într-un adevărat spectacol, că pentru mulți a ajuns un fel de ultimă reprezentație din show-ul vieții lor. Însă, indiferent de cine se află pe catafalc, preotul are datoria de a se ruga ca și cum s-ar afla la propria sa înmormântare sau la cea a unei persoane apropiate. Cel decedat ne este, întotdeauna, rudă. Ne este frate sau soră, tată sau mamă, fiu sau fiică întru Hristos. Așadar, preotul asistă întotdeauna la înmormântarea unei rudenii, chiar dacă nu s-a întâlnit niciodată cu omul respectiv.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 