Remediile akediei

După ce am expus, în alte dăți, manifestările încâlcite, iar uneori chiar contradictorii ale akediei, ar putea să-i nască cuiva ideea că această patimă e de netămăduit sau, în orice caz, foarte greu. Însă aceasta nu este decât o viclenie, ivită poate tot dintr-o sugestie a duhului akediei, care-i induce creștinului gândul de a dezerta, de a trândăvi, de a nu lupta, de a nu se strădui să iasă din mrejele patimii. E adevărat că mintea celui cuprins de akedie nu poate concepe o ieșire din această stare. Și tocmai de aceea primul și cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă cel căzut în akedie este să știe că orice patimă, inclusiv aceasta, se poate tămădui cu ajutorul lui Dumnezeu și cu dorința lui de a se ridica. Un singur gând hotărât, un mic gest care să arate faptul că omul dorește să scape de akedie e de ajuns ca Dumnezeu să-i vină în ajutor celui ce voiește. Ideea că patima și răul, în general, reprezintă o stare nefirească, parazitară, poate să-i schimbe omului în mod radical starea și să-l determine să ia măsuri. De asemenea, certitudinea că toată lumea se află sub privirea și sub Pronia lui Dumnezeu, fără a Cărui știință nu piere nici un fir de păr din capul nostru, că Domnul știe starea noastră și așteaptă doar să-L rugăm, ne va ajuta să purtăm cu răbdare lupta akediei, dacă aceasta se va prelungi. În orice caz, începutul oricărei tămăduiri se află în înțelegerea faptului că bolim, că avem nevoie de ajutor pentru a ne tămădui și că dacă vom continua să lâncezim și vom sta, potrivit expresiei populare, „cu mâinile în sân”, în nici un caz lucrurile nu se vor schimba. Prin urmare, de undeva ar trebui să începem!